Una dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti găzduieşte, practic, toate comorile Pământului. O vizită la Muzeul Naţional de Geologie reprezintă, fără exagerare, un adevărat tratat de geologie, o aventură unică prin măruntaiele Pământului, prin istoria rocilor, a pietrelor de tot felul, a celor semi-preţioase, dar şi a fosilelor. Cu alte cuvinte, expoziţiile muzeului prezintă formarea şi evoluţia universului şi a pământului, inclusiv apariţia şi evoluţia vieţii până în prezent.
Până să pătrundeţi în muzeu pentru a-i afla istoria şi a-i cunoaşte patrimoniul excepţional, unic în Europa, merită să admiraţi impunătoarea clădire de pe Bulevardul Kiseleff nr. 2, ce completează minunatul tablou arhitectural al Pieţei Victoriei. Imobilul a fost construit între anii 1906 – 1908, în stil neobrâncovenesc, după proiectul renumitului arhitect Victor Ștefănescu (fiul compozitorului George Ştefănescu, întemeietorul Operei Române). Cu un pridvor brâncovenesc, specific bisericilor, în prim plan, faţada clădirii abundă în elemente arhitectonice specifice Renaşterii Apusene şi în motive de influenţă barocă. Monumentala construcţie a avut menirea de a găzdui Institutul Geologic al României, ceea ce s-a şi întâmplat până în 1990. La înființarea Institutului Geologic al României, chiar prin decretul regal semnat de Carol I al României la 19 iunie 1906, se prevedea că: „se vor alcătui colecțiuni de roci și minerale din țară care, cu învoirea directorului, vor putea fi vizitate și consultate de public”. Astfel, parte a colecțiilor litologice, mineralogice și paleontologice inițiate în anii de dinainte de 1906 care au aparținut Biroului Geologic, desființat în anul 1889, au fost preluate de nou înființatul Institut Geologic și expuse într-un spațiu adecvat – „Sala mare de colecțiuni” din cadrul muzeului. O vreme, din cauza bombardamentelor şi a cutremurelor (mai ales cel din 1977) care au afectat serios imobilul, colecţiile au fost mutate într-o altă clădire. Refacerea operei de artă a arhitectului Victor Ştefănescu a fost demarată, pornind de la fotografiile de epocă, abia în 1983, proiectul fiind în aşa fel realizat încât să corespundă ideii de muzeu. În aprilie 1990, Muzeul Naţional de Geologie a fost deschis oficial, patrimoniul pe care îl găzduieşte astăzi (pe o suprafaţă expoziţională de 2.300 metri pătraţi, împărţită în 25 de săli) fiind unul impresionant: peste 80.000 de eşantioane cu valoare estetică, dar mai ales ştiinţifică. Practic, acest tezaur reprezintă munca de-o viaţă a generaţiilor de geologi care au activat în cadrul Institutului Geologic al României.
Cea mai bogată expoziţie a Muzeului de Geologie este cea de mineralogie, care conţine peste 45.000 de eşantioane împărţite în mai multe colecţii, printre care amintim colecţia de mineralogie sistematică, cea didactică de mineralogie, colecţia de minerale estetice (flori de mină, inclusiv cristale şi geode gigant), colecţia de minerale rare şi pietre preţioase sau cea de minerale fluorescente. Însă, după părerea noastră, colecţia de minerale estetice este cea mai frumoasă şi spectaculoasă. Cuprinde piese unicat, mare parte dintre acestea provenind de pe teritoriul României din regiunile miniere Baia Mare, Banat, Bucuvina şi Munţii Apuseni. Acestea sunt expuse în cea mai frumoasă sală a muzeului, Sala Florilor de Mină, şi concurează cu o altă colecţie deosebită, cea de minerale rare şi pietre preţioase. Din păcate, această colecţie se află în Sala Tezaur a muzeului şi nu este expusă spre vizitare. Să nu vă lăsaţi afectaţi de acest amănunt pentru că o altă colecţie, cea a mineralelor fluorescente, vă va însenina vizita. Amenajată într-o sală specială, la subsolul muzeului, în care proprietatea de fluorescenţă a mineralelor este scoasă în evidenţă, colecţia oferă un spectacol de culori inedite pe care numai la Muzeul Naţional de Geologie îl puteţi admira.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic