Piaţa românească de artă este în continuă dezvoltare, Bucureştiul putându-se lăuda cu câteva galerii importante ce atrag privirile străinilor. După Revoluţie, în peisajul cultural-artistic, de care Capitala are toate motivele să se mândrească, şi-au făcut simţită prezenţa din nou colecţionarii de artă, pasionaţii de frumos. Nu de mult, vă povesteam în cadrul acestei rubrici că moştenirea lăsată de marii oameni de cultură ai României este una extrem de bogată: v-am vorbit despre colecţii impresionante precum cele ale lui Frederick Storck şi Ceciliei Cuţescu-Storck, ale familiei Ligia şi Pompiliu Macovei sau ale medicului George Severeanu. Pasiunea pentru artă este acum hrănită prin existenţa unei galerii ce organizează numeroase licitaţii şi expoziţii, ajungând, de la înfiinţare şi până acum, un adevărat reper pentru iubitorii de artă.
În centrul Bucureştiului, în imediata apropiere a unor monumente istorice de excepţie (Muzeul Theodor Aman, Muzeul Naţional de Artă al României, Ateneul Român, Biblioteca Centrală Universitară), se află Galeria/Casa de Licitaţii Artmark, considerat a fi cel mai mare broker de artă din România. Bineînţeles, nu putea fi înfiinţată decât de oameni pasionaţi de artă şi aşezată într-o clădire cu o istorie de nepreţuit: Palatul Cesianu-Racoviţă. E unul dintre acele edificii istorice care parcă vorbesc şi povestesc timpurile trecute, care atrag ca un magnet prin eleganţă şi somptuozitate. Construit între 1892-1902, palatul a fost ridicat la iniţiativa deputatului Nicolae Cesianu, după planurile arhitectului francez Jules Berthet. După căsătoria uneia dintre fiicele politicianului cu Alexandru Racoviţă, casa a fost denumită după numele celor două familii. La vremea dării în folosinţă, clădirea construită pe 1.500 de metri pătraţi şi formată din trei corpuri, reprezenta luxul absolut, dorinţa expresă a proprietarilor fiind ca palatul să semene cu cel de la Versailles, dar şi cu alte palate din lume: vitralii de calitate, stocaturi puternice, centrală termică, apă curentă etc. 
Numai pentru grădini, familia Cesianu-Racoviţă a importat jumătate de tonă de flori şi seminţe, iar pentru interior s-au ales elemente decorative de cea mai bună calitate. Pentru că majoritatea încăperilor clădirii au fost gândite ca săli de bal, împodobirea interiorului s-a făcut numai cu elemente aduse din străinătate care respectau, în mare parte, denumirea saloanelor. De pildă, salonul spaniol era îmbrăcat în piele de Cordoba, salonul franţuzesc uimea prin mobilierul din Franţa, iar salonul maur abunda în elemente orientale. Până la 1908, anul în care familia Cesianu-Racoviţă părăseşte edificiul, aici se aduna lumea bună a Capitalei, aveau loc baluri, serate de poezie, de teatru şi întâlniri politice. După ce clădirea a fost dată spre închiriere, apune şi perioada de glorie a acestui monument istoric. Clădirea a servit drept garnizoană, sediu de firmă şi spaţiu pentru o alimentară. Din 2011, valoarea acestei clădiri a fost redată circuitului cultural-artistic prin organizarea de expoziţii şi licitaţii de artă, devenind sediul Casei de Licitaţii Artmark şi al societăţii culturale ArtSociety. Aici s-a relansat piaţa românească de artă, aici publicul amator de frumos este ajutat, prin expoziţiile desfăşurate, să-şi şlefuiască simţul artistic, dar şi să îşi îmbăgăţească cunoştinţele. De asemenea, licitaţiile de artă reprezintă un alt capitol care aduce Bucureştiului un important capital de imagine, Artmark organizând sute de astfel de activităţi şi înregistrând recorduri apreciate pe piaţa internaţională de artă.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic
