La peste un deceniu de la Revolutia pasoptista, ajuns Ministru al Justitiei, scriitorul ardelean Alexandru Papiu Ilarian (conducatorul muresenilor la Blaj, in 1848) se destainuia lui Alexandru Ioan Cuza, exprimand parerea vizionara ca Principatele Romane “nu vor avea viitor in Europa fara Unirea cu Transilvania”. Adresandu-i-se domnitorului, Papiu Ilarian argumenta precizand ca “Muntii Carpati cei de aur ai Transilvaniei ar fi protectorii intregii Romanii. Transilvania cea inalta este centrul Daciei, ca o cetate fireasca, cea mai tare si mai importanta. In centru fiind, ea domina, fireste, sesurile Banatului, ale Bihariei pana la Tisa, domina dealurile si vaile Moldovei, cat si sesul cel adang al Tarii Romanesti”. Cu o asemenea viziune, enuntata la 1863, nu e de mirare ca inceputul de veac XX avea sa ne pozitioneze pe noi, ca natiune, in postura realizarii nazuitei milenare: crearea Statului National Roman. Unirea Transilvaniei cu Romania nu a fost un act nici simplu, si nici rapid. Conjunctura ne-a fost favorabila, ea implicand prabusirea Imperiului Austro-Ungar si dreptul natiunilor existente la autodeterminare. Dar fara curajul nebun al unor intelectuali si oameni de actiune ardeleni, fara lupta lor (precedata de 1848, de Avram Iancu si de Memorandisti), fara vointa populara infranta pana atunci (vezi desele revolte iobagesti), fara infrangerea sovinismului si fara sprijinul marilor puteri, toate acestea nu ar fi putut avea loc. Si apropo de loc. Initial, s-a luat in discutie organizarea Adunarii Nationale in orasele Blaj sau Sibiu, insa in cele din urma s-a convenit asupra Albei Iulia. Si astfel, la 1 Decembrie 1918, in vechea cetate a Daciei Romane si a gloriei lui Mihai Viteazu, pe locul martirajului lui Horia, Closca si Crisan, 1.228 de delegati oficiali, reprezentand toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate romanesti din Ardeal au votat unirea tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, si a tuturor teritoriilor locuite de acestia, cu Romania. Rezolutia de la Alba Iulia, din Decembrie 1918, cu cateva modificari (vezi “dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg Banatul”) va fi parafata prin Tratatul de Pace de la Trianon, din iunie 1920, insa despre asta, intr-un episod urmator.
Material realizat in cadrul “Bucuresti-Centenar” – Program Cultural derulat de Primaria Municipiului Bucuresti prin Administratia Monumentelor si Patrimoniului Turistic
