“Dintotdeauna am vrut sa realizez imposibilul”. Si l-a realizat, devenind la doar 14 ani o stea a Romaniei care straluceste si astazi in toata lumea. Nadia Comaneci reprezinta povestea tuturor romanilor, fiecare generatie traind succesul “Zeitei de la Montreal” ca pe o izbanda nationala, asa cum este si Marea Unire. Cea mai buna sportiva a tuturor timpurilor s-a nascut la Onesti, unde a si inceput sa practice gimnastica, sportul care i-a adus prima nota de 10 din lume si care, iata, ne-a daruit, noua, romanilor, atat de mult. La doar 11 ani, Nadia devine campioana nationala. La 13 ani, romanca noastra da tonul in gimnastica si la nivel european, castigand trei medalii de aur si una de argint in Norvegia, la Campionatele Europene de la Skien(1975). Un an mai tarziu, Nadia Comaneci castiga titlul de “Zeita Perfectiunii”, la Jocurile Olimpice de la Montreal. Este prima jucatoare din lume care obtine prima nota de 10 din istoria jocurilor olimpice moderne si un palmares de invidiat: 3 medalii de aur (barna, individual compus, paralele), o medalie de argint (echipa) si una de bronz (sol). “Micuta comunista care nu zambeste niciodata”, asa cum o descria presa americana pe Nadia, a uimit atunci intreaga lume sportiva prin talentul, ambitia si stapanirea de sine de care a dat dovada in efectuarea exercitiilor. Daca in strainatate Nadia a fost desemnata “Atleta anului” in urma performantei de la Montreal, in Romania sportiva primea de la regimul Ceausescu distinctia de “Erou al Muncii Socialiste”, devenind, astfel, cea mai tanara detinatoare a acestui titlu. In 1978, cariera Nadiei se loveste de unele dificultati, atat in plan personal, cat si din punct de vedere al conditiilor de pregatire. Insa, gimnasta din Onesti isi revine repede si in 1979 dovedeste din nou calitati sportive uimitoare, adjudecandu-si al treilea titlu de campioana europeana. La patru ani de la Jocurile Olimpice de la Moscova (1980), unde este medaliata cu aur si argint, Nadia isi anunta retragerea din activitatea competitionala, dedicandu-si timpul pregatirii tinerilor gimnasti din pozitia de membru al Federatiei Romane de Gimnastica. In noiembrie 1989, Nadia Comaneci decide sa paraseasca Romania ajungand, in final, in America. Libertatea sa nu a avut, insa, nevoie de pasaport. „Libertatea ei era aerul. Era independenta de sisteme. Libertatea ei nu avea legatura nici cu capitalismul, nici cu comunismul. Libertatea ei era spatiul”, explica scriitoarea Lola Lafon. „Urmaream Jocurile Olimpice si ea aproape ca mi-a schimbat destinul. Am iubit atat de mult puterea ei, dedicatia ei si munca grea pe care a depus-o. Imi doream sa fiu ca ea. Nu era vorba doar de gimnastica, ci de intreaga ei atitudine si infatisare”, declara, in urma cu cativa ani, celebra cantareata Celine Dion despre Nadia Comaneci.
Material realizat in cadrul „Bucuresti-Centenar” – Program Cultural derulat de Primaria Municipiului Bucuresti prin Administratia Monumentelor si Patrimoniului Turistic