Inainte de a evoca meritul patriotului maramuresean Theodor Mihali in infaptuirea Statului National Unitar, trebuie evidentiata participarea acestuia la “Miscarea Memorandista”, precursoarea actului de la 1 Decembrie 1918. Membru al Partidului National Roman inca din 1880, Theodor Mihali s-a aflat atat printre semnatarii memorandumului transmis Imparatului Franz Josef, in primavara anului 1892, cat si in fruntea delegatiei de 300 de romani, alaturi de Ioan Ratiu, Gheorghe Pop de Basesti, Vasile Lucaciu, Iuliu Coroianu si Rubin Patitia, care s-a deplasat la “Palatul Hofburg” din Viena, in speranta ca suveranul va da ascultare nemultumirilor prezentate de romanii din Transilvania, Banat si Ungaria. Franz Josef ignora petitia, iar capii “Miscarii Memorandiste” vor suferi represalii din partea autoritatilor austro-ungare. Astfel, la varsta de 39 de ani, acuzat de atentat impotriva statului maghiar, doctorul in drept Theodor Mihali este condamnat la 2 ani si 6 luni de inchisoare, fiind incarcerat la Vacs. Dupa gratiere, avocatul isi reia activitatea la baroul din Dej, dar si rolul politic, fiind ales deputat in Parlamentul de la Budapesta. Impreuna cu Vaida-Voevod si Aurel Vlad, infiinteaza aici doua ziare ale PNR, “Lupta” si “Poporul roman”. Dupa prabusirea Imperiului dualist, lider calit in lupta nationala, Mihali isi intensifica actiunile in miscarea unionista. Face parte din “Consiliul National Roman General”, infiintat la Budapesta, alaturi de cinci colegi din “Partidul National Roman” si alti sase socialisti. Participa apoi la elaborarea “Declaratiei de Autodeterminare” (Oradea / octombrie 1918) emisa de “Comitetul Executiv al Partidului National Roman”. Pe 1 Decembrie, la Alba Iulia, se afla in calitate de vicepresedinte al “Marii Adunari Nationale” si vicepresedinte al “Marelui Sfat National Roman” la proclamarea Unirii tuturor romanilor. O luna mai tarziu, “Consiliul Dirigent” il numeste prefect al judetului natal, Solnoc-Dabaca (actualul Maramures). Se desparte ulterior de PNR si intra in “Partidului Poporului” (Averescu), pentru ca ulterior sa imbratiseze doctrina liberala, fiind ales deputat in 1920 si 1931. In ultimii ani ai vietii indeplineste functia de primar al Clujului.
Material realizat in cadrul “Bucuresti-Centenar” – Program Cultural derulat de Primaria Municipiului Bucuresti prin Administratia Monumentelor si Patrimoniului Turistic