Nexus sau Icebreaker? Două idei concurente se luptă pentru a atrage atenția, fiecare dintre ele promițând să remodeleze peisajul ineficient al circulației banilor dintr-o țară în alta. În loc să încerce să aleagă între ele, băncile centrale ar trebui să le încerce pe amândouă.
Sistemul european de plăți a realizat recent o conexiune de probă cu Malaezia și Singapore în cadrul protocolului Nexus al Băncii Reglementelor Internaționale, conceput pentru a transfera fonduri între conturi bancare din diferite țări în mai puțin de 60 de secunde.
Între timp, autoritățile monetare din Israel, Norvegia și Suedia au testat o inițiativă separată, susținută de BRI, care urmărește același obiectiv de a efectua rapid plăți transfrontaliere cu amănuntul. Proiectul Icebreaker utilizează monede digitale ale băncii centrale, sau CBDC, în locul conturilor bancare.
Cinci țări din Asia de Sud-Est, cu o populație combinată de 490 de milioane de locuitori și un produs intern brut de 2.600 de miliarde de dolari, au decis deja să își conecteze sistemele naționale de plăți instantanee. Nexus este modelul evident. În plus, CBDC-urile sunt încă în mare parte în curs de pilotare sau de evaluare în ceea ce privește viteza și confidențialitatea. Icebreaker nus e poaue impune înainte ca versiunile tokenizate ale monedelor oficiale să devină disponibile pe scară largă.
Cu toate acestea, consumatorii care plătesc în medie 6,3% pentru un transfer de 200 de dolari vor aprecia alternativele. Trimiterea instrucțiunilor de plată prin intermediul sistemului de mesagerie SWIFT – o chestiune de minute pe cele mai rapide rute – poate dura mai mult de două zile pe unele dintre cele mai lente.
În 64 de țări, persoanele fizice își scot din ce în ce mai des smartphone-urile pentru a plăti din conturile de depozit și așteaptă rezultate în timp real. Potrivit celui mai recent raport al Fidelity National Information Services, plățile dintr-un cont bancar în altul vor reprezenta 24% din comerțul electronic din India, 28% din cel din Peru, 35% din cel din Brazilia și chiar 45% din cel din Thailanda până în 2026.
Aceste tranzacții vor avea loc în contexte pur naționale. Frontierele internaționale complică lucrurile prin introducerea cursurilor de schimb, a listelor de sancțiuni și a garanțiilor privind spălarea banilor, printre alte obstacole.
Conform Bloomberg, sistemul Nexus va elimina barierele actuale în calea comunicării între două sisteme naționale de plată. Băncile vor afișa clienților doar propriile cotații de conversie valutară. Nexus va obține oferte de cumpărare/vânzare de la mai mulți furnizori.
Comisioanele vor fi dezvăluite în avans. În acest sens, Icebreaker va fi similar cu Nexus, chiar dacă nu va funcționa prin debitarea și creditarea depozitelor. Când un transfer este efectuat, plătitorul va rămâne cu mai puține jetoane digitale în portofelul său; destinatarul va avea mai multe.
Avantajul Icebreaker este că țările care explorează CBDC pentru uz intern nu vor trebui să se îngrijoreze dacă tehnologia de registru distribuit aleasă va împiedica plățile transfrontaliere. După modul în care este conceput proiectul, fondurile nu vor pleca fizic în străinătate; sistemele tehnice incompatibile între ele pot participa în continuare la un schimb de valori, atâta timp cât fiecare dintre ele se poate conecta individual la hub-ul Icebreaker.
În ceea ce privește banii care traversează frontierele, aproximativ 1 000 de miliarde de dolari în fiecare an sunt reprezentați de plățile pe care le fac persoanele fizice între ele și întreprinderile.
Instituțiile financiare le percep între 140 și 380 de puncte de bază, potrivit McKinsey & Co. Întreprinderile mici ajung să plătească 35 de puncte de bază pentru cele 6 trilioane de dolari. Doar marile corporații, care reprezintă 90 de trilioane de dolari în fluxuri anuale, sunt capabile să limiteze marja băncilor la 5 puncte de bază.
Tehnologia poate egaliza condițiile de concurență. Fie că este vorba de Nexus, Icebreaker sau ceva complet diferit, viteza de experimentare în acest domeniu este un semn încurajator.
