Mai fierbinte decât Bitcoin, mai greu de înțeles decât inteligența artificială și, de asemenea, dureros de abstract, Web3 sau Web3.0 indică un web mai transparent, descentralizat și echitabil, care, în principiu, este mai bun decât un internet controlat de o mână de mega-corporații.
Această idee pentru următoarea iterație a web-ului este un concept grozav, dar există o problemă: nu poate funcționa cu adevărat în forma sa actuală.
Problema este că Web3 nu este atât de distribuit și nici nu este deosebit de echitabil sau transparent, relatează Bloomberg. Este foarte centralizat, în ciuda faptului că este prezentat ca o alternativă descentralizată la web. Acesta a fost rechizitoriul lui Moxie Marlinspike, investitor respectat și fondator al aplicației de mesagerie criptată Signal.
Marlinspike a provocat valuri în industria tehnologică pentru defalcarea sa clară și tehnică a motivului pentru care Web3 nu funcționează așa cum a promis.
Web3 se referă, în linii mari, la un următor capitol al internetului, în care aplicațiile și serviciile pe care oamenii le folosesc sunt radical restructurate pentru a rula pe tehnologia blockchain, spre deosebire de platformele deținute de companii, ceea ce înseamnă că funcționarea interioară devine mai transparentă, iar creatorii de conținut au oportunități de a lua o felie de încasări.
Dacă Web1 a fost începutul internetului cu site-uri web doar pentru citire, Web2 a introdus platformele pe care utilizatorii publicau, în timp ce au consolidat puterea și veniturile. Web3 ar trebui să perturbe puterea acelor platforme – și de fapt nu o face.
Marlinspike și-a creat propriile aplicații pentru a investi în NFT-uri și a găsit un grup mic de companii în care utilizatorii trebuiau să aibă încredere pentru a accesa datele stocate pe blockchain. Dar în Web3 de astăzi, accesul la blockchain este încă concentrat doar în mâna unor firme.
Multe așa-numite aplicații distribuite, sau dApps, se leagă la aceste firme pentru a accesa blockchain-ul.Cu alte cuvinte, primele aplicații ale tehnologiei Web3 gravitează deja către structurile care au stat la baza web-ului actual.
Aceste companii nu sunt neapărat rele. Pur și simplu profită de o oportunitate de afaceri care există în limitele blockchain-ului.
Deși din punct de vedere tehnic este posibil să se restructureze regulile blockchain-ului pentru a îl face mai puțin dependent de câteva firme, aceasta ar necesita obținerea consensului a mii de dezvoltatori de-a lungul anilor.
Aceasta este o problemă mare, umană, nu tehnică, ceea ce face ca rezolvarea ei să pară cu atât mai imposibilă în viitorul apropiat.
Dificultatea de a modifica software-ul și de a convinge mulți alți oameni să accepte schimbări este motivul pentru care unul dintre cele mai populare protocoale din lume, care stă la baza e-mailului, nu arată deloc diferit de cum era acum un deceniu.
Acționând ca gardieni ai datelor, companiile Web3 au mai multe informații despre ceea ce fac utilizatorii decât companii precum Google și Facebook.
Aceasta ar putea deveni o problemă și mai mare dacă companiile Web3 ajung astăzi la scara Big Tech. Având în vedere ciudățenia mecanicii lor, este greu de văzut că această creștere se va întâmpla în curând.
