Clienții bogați, deși sensibili la imagine și raritate, preferă motoarele cu combustieÎn lumea bolizilor de lux, unde fiecare marcă își păstrează cu gelozie propriul ADN, sosirea unui Ferrari 100% electric este un eveniment istoric. Dar semnalele pieței nu sunt încurajatoare.
Între greutatea bateriilor, reticența clienților și lipsa emoției mecanice, viabilitatea segmentului este serios pusă sub semnul întrebării, relatează Automobile Magazine.
Ferrari va expune primul său model complet electric (Elettrica) la Capital Markets Day. O prezentare în trei etape: nucleul tehnologic în octombrie, designul și interiorul la începutul anului 2026, iar versiunea finală câteva luni mai târziu.
Pentru a susține această schimbare de direcție, constructorul se bazează pe o clădire nouă: e-building, fabrica special concepută pentru a produce motoare electrice și baterii. Investiția se ridică la 198 de milioane de euro. Iar sănătatea financiară a companiei este exemplară: profit net de 1,56 miliarde de euro în 2024, în creștere cu 21%.
Dar, în spatele acestui tablou ambițios, se strecoară îndoiala. Elettrica, cu un preț de peste 500.000 de euro, va fi doar un vehicul de nișă. Motivul principal: lipsa de apetit a pieței pentru supercarurile electrice. Clienții bogați, deși sensibili la imagine și raritate, preferă motoarele cu combustie.
Lamborghini, care trebuia inițial să lanseze primul său EV în 2028, a amânat data până în 2029. Maserati a anulat pur și simplu electrificarea modelului MC20. Porsche amână lansarea 718 Boxster și Cayman electrice până în 2027.
Peste tot, bateriile sunt considerate prea grele, performanțele prea fragile pentru a fi menținute, iar emoțiile prea artificiale.
Elettrica, mai mare decât un Ferrari tradițional, fără a fi un SUV, ar trebui să se mândrească cu 1000 de cai putere, o accelerație de la 0 la 100 km/h în 2 secunde, peste 500 km de autonomie și încărcare ultra-rapidă.
În ceea ce privește partea tehnică, totul este proiectat in-house: motoare, invertoare, software de gestionare a energiei. Sunt probabile, de asemenea, sisteme active de suspensie și tracțiune integrală.
În plus, pentru a recrea experiența senzorială a unui motor pe benzină, un „oscilator armonic” va oferi sunete personalizabile (V6, V8, V12), completate de o cutie de viteze virtuală cu trepte simulate prin intermediul padelelor de pe volan, în maniera Ioniq 5N.
Merită efortul tehnologic și financiar? Merită imitația? Nu prea: o astfel de mașină devine o jucărie inutilă. Performanța ruptă de tradiție nu e doar o fiță, ci și un surogat.
Electrificarea nu se potrivește cu imaginea sport-lux. Cumpărătorii țintă își pot permite un hipercar electric, însă rămân atașați de senzațiile oferite de mecanica tradițională. De fapt, cererea de supermașini electrice este practic inexistentă.
