În timp ce dezvoltarea rapidă a inteligenței artificiale ar amenința modurile tradiționale de viață, există măsuri pe care politicienii le pot lua pentru a atenua acest pericol modern.
Pot, prin integrarea – sau hibridizarea interacțiunilor umane tradiționale cu tehnologia, să culeagă beneficiile inteligenței artificiale.
Neobositul Bill Gates a anunțat recent că a început era IA. În timp ce mulți, precum Gates, sunt entuziasmați de perspectiva unei dezvoltări tehnologice rapide, alții sunt îngrijorați de faptul că deschidem Cutia Pandorei.
Recent, ambasadorul noului Birou de politică digitală și a spațiului cibernetic din cadrul Departamentului de Stat al SUA, Nathaniel Fick, a declarat că ședințele informative produse de ChatGPT sunt „suficient de apropiate din punct de vedere calitativ” de cele pregătite de personalul său.
Mai semnificativ, IA a fost catalogată drept un mijloc viabil de „prognoză” a evenimentelor geopolitice, potrivit Modern Diplomacy. Cercetătorii Institutului Reagan și Universității Oxfornd au subliniat că inteligența artificială poate fi un „instrument ultil în diplomație”.
Chiar dacă necesită un anumit grad de supraveghere umană, algoritmii pot adopta potențial un „rol-cheie” în negocieri. Așa-numitele „hagglebots” IA sunt calculatoare ce pot discerne „acorduri optime” în lumina unui „set de compromisuri și interese”.
În ianuarie 2021, în cadrul Conferinței comune internaționale privind inteligența artificială, au avut loc negocieri între oameni și roboți în cadrul Automated Negotiating Agents Competition – supranumită „Olimpiada pentru hagglebots”.
După cum a subliniat Andrew Moore, șeful de cabinet al fostului director executiv al Google, Eric Schmidt, sistemele de inteligență artificială au devenit „din ce în ce mai sofisticate” și putea contribui la „automatizarea și optimizarea a tot ceea ce se întâmplă, de la intersecțiile de trafic la tratatele diplomatice globale”.
În noiembrie 2022, Meta a lansat CICERO, primul sistem de inteligență artificială care a reușit să joace la nivel uman în jocul de strategie Diplomacy. Amplasat în Europa dinaintea Primului Război Mondial, obiectivul jocului este ca jucătorii (reprezentând Marile Puteri) să captureze majoritatea teritoriilor („centre de aprovizionare”) pentru a obține controlul asupra Europei.
Pentru a dobândi mai multe teritorii, jucătorii trebuie să coopereze, să negocieze sau să se înșele reciproc. A fost demonstrată capacitatea inteligenței artificiale de a juca la nivel uman – dacă nu chiar mai bine. Pe parcursul a patruzeci de partide dintr-o ligă de diplomație online, CICERO a obținut un scor mediu de peste două ori mai mare decât cel al jucătorilor umani și s-a clasat în primii 10% dintre participanții care au jucat mai multe partide.
În același mod în care CICERO’s Diplomacy simulează o problemă strategică care necesită o soluție creativă,și la care a excelat în mod evident, chiar mai mult decât oamenii, platforme similare ar putea fi realizate pentru a-i ajuta pe diplomați să își facă planuri strategice și să negocieze cu alte părți.
Revoluția IA în diplomație beneficiază, de asemenea, de inteligența artificială generativă – ChatGPT(peste 100 de milioane de utilizatori) și Bard.
De exemplu, un diplomat NATO ar putea cere ChatGPT să genereze un raport privind inconsecvențele apărute în declarațiile recente ale Rusiei cu privire la viitorul Ucrainei, pentru a fi folosit ca „pârghie” în timpul „negocierilor de securitate”, susține Ilhan Manor, membru al Grupului de cercetare în domeniul diplomației digitale de la Universitatea Oxford.
Pe lângă capacitatea inteligenței artificiale generative de a furniza diplomaților discursuri și conținuturi pentru negocieri, precum și competența sa de a produce propuneri politice detaliate, se pot trage două concluzii: nu numai că IA este un mijloc competent de a îndeplini și de a ajuta la îndeplinirea sarcinilor unui diplomat, dar pare a fi un element viabil în viitorul diplomației.