Japonia a devenit recent a cincea națiune care a reușit o aterizare de succces pe suprafața Lunii, alăturându-se astfel unui număr restrâns de țări – SUA, Rusia, China și India.
La nivel mondial, se așteaptă ca până în 2030 să aibă loc peste 100 de misiuni lunare, atât de către companii private, cât și de către guverne, potrivit Agenției Spațiale Europene.
„Luna este un teren de încercare”, a declarat Michelle Hanlon, director executiv al Centrului pentru dreptul aerian și spațial de la Universitatea din Mississippi. „Omenirea trebuie să ajungă pe Lună pentru a învăța cum să trăiască în spațiu, pentru a învăța cum să utilizeze resursele spațiului. Iar aceasta este într-adevăr piatra de temelie către toate bogățiile vaste din univers.”
Printre bogățiile pe care le caută aceste țări și companii se numără metalele din pământuri rare și izotopul heliu-3, care, deși rar pe Pământ, este abundent pe Lună și poate fi folosit, teoretic, pentru a alimenta reactoarele de fuziune nucleară.
„Oricine reușește să stabilească o prezență lunară semnificativă face o declarație despre sistemul său politic, despre sistemul său economic, despre cine este în față în competiția geopolitică”, susține Dean Cheng, consilier senior pentru programul China la Institutul pentru Pace al Statelor Unite. „Dar o a doua parte, mai nouă, este credința că există resurse semnificative pe Lună care sunt utile pentru Pământ sau utile pentru viitoarele zboruri spațiale.”
Mai multe companii din întreaga lume, inclusiv startup-uri și firme aerospațiale consacrate, au început să lucreze la misiuni spre Lună.
Unele, cum ar fi iSpace, cu sediul în Japonia, și Astrobotic, cu sediul în SUA, dezvoltă nave de aselenizare comerciale și au planuri de a colecta în cele din urmă resurse lunare, cum ar fi apă sau minerale. Luna ar putea deveni într-o zi o stație de realimentare pentru rachete și o trambulină pentru explorarea spațială mai profundă.
Studiile de specialitate sugerează că vor trece zeci de ani până când multe activități – cum ar fi exploatarea resurselor lunare sau colectarea energiei solare pe Lună – vor genera profit.
Între timp, însă, programele spațiale guvernamentale pot profita de inovațiile comerciale pentru a reduce costurile și a stimula inovația. Iar unele activități comerciale, cum ar fi turismul lunar, ar putea fi profitabile în viitorul apropiat.
Primele companii de pe Lună ar putea stabili precedente în ceea ce privește amploarea exploatării miniere lunare permise, precum și protocoalele de siguranță și durabilitate pe care le vor urma și alții care vor veni ulterior.
Organizația Națiunilor Unite a înființat un grup de lucru pentru a examina aspectele juridice legate de utilizarea resurselor spațiale, dar acesta nu va finaliza primul set de principii propuse până în 2027.
Pe de altă parte, Josef Aschbacher, directorul general al Agenției Spațiale Europene, a declarat, într-un interviu acordat Financial Times, că țările europene au competențe solide în multe sectoare spațiale, dar le lipsește o capacitate europeană unificată, în special în domeniul securității și apărării.
Agenția – formată din 22 de țări, inclusiv statele din afara UE Norvegia, Elveția și Regatul Unit – are un buget pentru 2024 de 7,8 miliarde de euro, mai puțin de o treime din cel al NASA, de 27,2 miliarde de dolari.