AcasăTEHNOLOGIECutia Pandorei. Inteligența artificială - viitorul războiului global?

Cutia Pandorei. Inteligența artificială – viitorul războiului global?

Într-o eră definită de progrese tehnologice rapide, îmbinarea inteligenței artificiale cu aplicațiile militare conturează o nouă frontieră.

De la navele de luptă antisubmarin la algoritmi de întreținere predictivă pentru aeronave, confluența dintre IA și tehnologiile de apărare nu numai că creează capacități fără precedent, dar deschide și o cutie a Pandorei cu întrebări etice și strategice complexe.

Evoluția acestei tehnogii în aplicațiile militare remodelează paradigmele tradiționale ale războiului terestru, maritim și aerian. În domeniul maritim, este un exemplu ilustrativ Sea Hunter al DARPA – o navă de luptă antisubmarin fără echipaj uman care poate patrula în mod autonom în ape deschise timp de până la trei luni consecutive.

Pe uscat, sistemul automatizat de țintire avansată și letalitate (ATLAS) al armatei americane reprezintă un alt salt semnificativ. Prin încorporarea IA într-un vehicul terestru automatizat, armata urmărește reducerea timpului de angajare și diminuarea costurile logistice și umane asociate operațiunilor terestre.

America nu este singură. Distrugătoarele autonome Type 055 ale Chinei și vehiculul terestru de luptă robotizat Uran-9 al Rusiei sunt mărturii ale unei accelerări globale a tehnologiilor militare bazate pe inteligență artificială..

În domeniul aerian, fuziunea inteligenței artificiale cu dronele și avioanele de luptă atinge noi culmi – la propriu. Vehiculul aerian de luptă fără pilot (UCAV) Kratos UTAP-22 Mako, propulsat de sistemul de bază autonom Skyborg, a efectuat recent un zbor de testare de 130 de minute, în cadrul căruia și-a demonstrat capacitățile.

Acest experiment pune bazele proiectului „Loyal Wingman” – un sistem care permite unui singur pilot uman să comande mai multe drone cu inteligență artificială, extinzând astfel în mod exponențial raza de acțiune și impactul operational.

„Swarm intelligence”

Dincolo de platformele singulare, IA duce la dezvoltarea „swarm intelligence”, în care mai multe unități autonome, fie că sunt drone, nave sau vehicule terestre, pot lucra în mod concertat, amplificându-și capacitățile.

Pe măsură ce aceste aplicații de inteligență artificială se manifestă în diferite teatre de operațiuni, ele servesc drept „multiplicatori de forță”, amplificând eficacitatea mijloacelor militare fără a crește proporțional resursele investite.

Asigură un ritm operațional mai ridicat, îmbunătățesc procesul de luare a deciziilor și, cel mai important, sporesc viteza și precizia neutralizării amenințărilor.

Cu toate acestea, deciziile care, odinioară, erau de competența exclusivă a operatorilor umani instruiți sunt din ce în ce mai mult delegate algoritmilor, ceea ce ridică întrebări fundamentale cu privire la responsabilitate, la regulile de angajare și chiar la însăși natura conflictului. 

Războiul cibernetic  și  Frontul invizibil

În peisajul evolutiv al strategiei militare, războiul cibernetic a trecut de la un concept futurist la o realitate imediată. Paradigmele de securitate cibernetică din trecut, caracterizate de așa-numita „mentalitate de fortăreață” de construire a unor ziduri digitale, au eșuat în fața unor atacuri din ce în ce mai sofisticate. Aici intervine IA ca multiplicator de forță.

Permițând o formă predictivă de securitate cibernetică care analizează potențialele amenințări în timp real,  schimbă balanța de la o postură defensivă la un angajament proactiv.

Pe lângă SUA, țări precum Israel, China și Rusia investesc masiv în soluții de securitate cibernetică.

Dar frontul invizibil al războiului cibernetic nu se referă doar la respingerea hackerilor sau a atacurilor malware, ci și la războiul împotriva percepției și a adevărului. Apariția tehnologiilor de deep fake asistate de inteligența artificială reprezintă o provocare profundă, transformând câmpul de luptă de la simple coduri și firewall-uri la manipularea realității însăși.

Amestecul IA în războiul cibernetic și în operațiunile de informații nu este doar o îmbunătățire a sistemelor existente, ci o transformare radicală care sporește și, în unele cazuri, înlocuiește procesul decizional uman.

Această tranziție impune nu doar o adaptare tehnologică, ci și o reevaluare etică a principiilor care guvernează războiul și securitatea. Pe scurt, IA nu este un accesoriu al noii ere a războiului cibernetic și a operațiunilor de informații; este o condiție sine qua non – o necesitate pe care nu o putem nici ignora, nici subestima.

author avatar
Radu Jacotă
248 afisari

Nu rata să citești

Ultimele știri