Textul inclus într-o lege din 1996 privind revizuirea telecomunicațiilor a permis unor companii precum Facebook, Twitter și Google să devină giganții care sunt astăzi.
Un caz care va ajunge săptămâna aceasta în fața Curții Supreme a SUA, Gonzalez vs. Google, contestă această lege, și anume dacă companiile de tehnologie sunt responsabile pentru materialele postate pe platformele lor.
Judecătorii vor decide dacă familia unui student universitar american ucis într-un atac terorist la Paris poate da în judecată Google, care deține YouTube, în legătură cu afirmațiile potrivit cărora algoritmul de recomandare al platformei video i-a ajutat pe extremiști să își răspândească mesajul.Un al doilea caz, Twitter vs. Taamneh, se concentrează, de asemenea, pe răspundere, deși pe motive diferite.
Rezultatele ar putea remodela internetul așa cum îl cunoaștem. Secțiunea 230 nu va fi ușor de desființat. Dar dacă va fi, discursul online ar putea fi transformat drastic.
Dacă un site de știri vă numește în mod fals escroc, puteți da în judecată editorul pentru calomnie, notează Associated Press. Dar dacă cineva postează asta pe Facebook, nu puteți da în judecată compania, ci doar persoana care a postat-o.
Se datorează secțiunii 230 din Legea privind comunicațiile din 1996, care prevede că „niciun furnizor sau utilizator al unui serviciu informatic interactiv nu va fi tratat ca editor sau vorbitor al informațiilor furnizate de un alt furnizor de conținut informațional”.
Această frază juridică protejează companiile care pot găzdui trilioane de mesaje de a fi date în judecată până la uitare de către oricine se simte nedreptățit de ceva ce a postat altcineva – indiferent dacă plângerea este legitimă sau nu.
Unii politcieni au susținut că Twitter, Facebook și alte platforme de socializare au abuzat de această protecție și ar trebui să își piardă imunitatea – sau cel puțin să fie nevoiți să o câștige prin îndeplinirea unor cerințe stabilite de guvern.
Secțiunea 230 permite, de asemenea, platformelor de socializare să își modereze serviciile prin eliminarea postărilor care, de exemplu, sunt obscene sau încalcă propriile standarde ale serviciilor, atât timp cât acționează cu „bună credință”.
„Principalul lucru pe care îl facem pe internet este să vorbim între noi. Poate fi vorba de e-mail, poate fi vorba de social media, poate fi vorba de mesaje. Și multe dintre aceste conversații sunt permise de secțiunea 230, care spune că oricine ne permite să vorbim unii cu alții nu este răspunzător pentru conversațiile noastre”, a declarat Eric Goldman, profesor la Universitatea Santa Clara, specializat în dreptul internetului.
„Curtea Supremă ar putea cu ușurință să perturbe sau să elimine această propunere de bază și să spună că cei care ne permit să vorbim unii cu alții sunt responsabili pentru aceste conversații. Moment în care nu ne vor mai permite să vorbim unii cu alții”.
Există două rezultate posibile. În primul rând, platformele ar putea deveni mai precaute, așa cum a făcut Craigslist în urma adoptării în 2018 a unei legi privind traficul sexual care a prevăzut o excepție de la secțiunea 230 pentru materialele care „promovează sau facilitează prostituția”.
În al doilea rând, Facebook, Twitter, YouTube și altele ar putea renunța complet la moderare și ar putea lăsa să prevaleze cel mai mic numitor comun. În plus, „alte țări iau măsuri drastice împotriva internetului chiar mai rapid decât SUA”, a spus Goldman.
Orice modificare a Secțiunii 230 va avea probabil efecte în lanț asupra discursului online din întreaga lume.
