Este vorba, desigur, despre acest Mere Ungureanu, un fel de tocilar fara pic de idee, fara dram de creativitate. Cine a spus ca l-a ridiculizat pe Gadea ori e portocaliu la ureche, ori e cretin congenital!
Nici cu alde Gadea nu mi-e rusine, vorbeste amplu, monolitic, concediaza repede conflictul dintre mesaj si gandire si ardica pacostea aia de mana ca pe-o oglinda retrovizoare in care-si priveste rabdator aplauzele. In general, ziaricii (marca inregistrata de catre dumnealui, alt Razvan, dar Boanchis!) au un soi de smechereala si golaneala de liceeni cu care transeaza evenimentele silnice. Desi au trecut douazeci de ani si mai bine de la descatusarea violenta de un trecut neasumat inca, ei nu au inteles ce inseamna un jurnal sau o convorbire sau o ancheta sau un reportaj, au ramas tot la epoca lui nea Nicu. Si cata tot repere de pe atunci, cum fac nesaratii si deterioratii aceia popositi de la televizia clujeana direct in pulpa de iepure a televiziunii nationale si care vor cu tot dinadinsul sa ne confirme stereotipul lipsei cronice de haz a ardelenilor! De-un par examplu, unul din estia doi, ca sunt intersanjabili, l-a avut invitat pe Toapescu, metodist sportiv, insotit ca adjuvant de o chivuta, Adenoma Alexan. Mare, ce disident era to’arsu colonel spicher de stadion, parca el evoluase la zdramba si la paralelograme si cucerise treapta cea mai inalta! Miracol carpatin, nu alta! Cu adevarat, comentatorul citat este singurul bun in domeniu, dar si-a traforat o proteza faciala si intelectuala buna pentru coafezele mitraliate cu o ghiotura de maruntisuri colorate verbios.
Oameni buni si nas Florea, nu nas Eminescu, Doamne pazeste si apara, totusi trebuie sa va zic ca inca nu s-a itit pe stecla icoana niciunui ziarist notoriu care sa aduca si sa arate macar a om, nu sa ne arate ce vra sa zica Realitatea i-mediata. Pana acum sunt doar cronicusi ai epocii si insotitori de personaje impaiate. Fireste, cine vede isteria unora dintre opozantii permanenti are perfecta direptate, dar si cine se uita la monstruoasele dependinte repartizate oamenilor Puterii se ia cu manurile de cap. Nu poti sa defilezi cu alde Sicoleta Navin, Pandreea Aora, Luana Lumpea, Ganglion Gardianu si alte figuri sau racituri saracite rau la meninge ! Cum de pilda am zarit-o intr-un film pe intelectuala de debara Nagata, mestecand la Ateneu in prim plan! Sau cum doreste lustratie si ilustratie amarata de Sia Terbanescu, femeia refolosibila de corvoada a unei sefe de la miscarea sindicalista de femei! Nu se poate imagina o feuda mai intinsa de liniste camuflata si intunecime!
In seara dialogului cu pricina am fost asfixiati de cuvinte si de poze. Am asistat la celebrul proces literar de clasa a noua, unde fiecare avea dreptate, dar niciunul nu citise cartea. Nu am adastat prea multe minute, am si treburi mai importante decat cascatul gurii in brodeala si bolboroseala tembeliziunii, cumplit de vulgar mestesug de tampire! Dar nu am inteles nimic si nici nu m-am chinuit. Unul nu avea nicio strategie si chiar nimic de spus si de pus pe masa, celalalt il intrerupea mereu. Unul poza obraznic in premiantul clasei, alalalt in baiatul profei de romana, cu cinci la chimie si la purtare! Doi pustani care reprazinta perfect realitatea de acusica, baieti care stiu sa dea „saru’ mana” la doamne si sa-si innoade un nod corect la cravata cu zgarci, dar care nu stiu, popular, pe unde se oua gaina, ca tot este vietatea totemica a epocii deschise de un ziar de scandal si inchise de politicieni din aceeasi mahala! O gargara cu apa din florile statute in glastra de la 8 martie, limbaj impiedicat – la tocilar, bre! -, numai performante, a performa, performer, ca parca meseria aia de gestionar si de achizitor sef e vreun concurs de tragere la tinta. Avem boala monologului dialogat – vezi si penibila prezentare a lui Liicheanu alaturi de Amos Oz, scriitor care a avut cel putin doua idei sclipitoare in seara cu pricina! -, precum si boala descoperirii heirupiste de talente necoapte – va mai amintiti de un alt prostovan adanc semnalat de media de mai an, unul Gava sau Gavan? Pe scurt si pe medii, dezbatere de apa in piua, actiune bifata si extensie de inutilitate. Vorbe moi, care nu mangaie niciun fapt de viata. Si mai ales trimiteri bibliografice scrobite, de tanar activenko prins cu desaga mica, dar plina. La care desaga mai contribuie si consoarta, transformata din felcer in consortiu! Pe baietanul asta moldovencut nu cumva l-o fi glisat in ceceul de uteceu fostul prim al giudetului Iesi, sarmanul omonim al mieu? Ce vremi si ce oameni…si Ozana, cea limpede curgatoare…
Esti bolnav bre!
Domne’, esti tare! Ce bine l-ai „citit” pe jigodia de MRU.
Maestre, dacă altfel nu se poate și nu există cale de a deschide gura, îmi asum vrerea dumneavoastră de a fi cretin congenital, măcar de dragul șansei de a spune că Mihai Gâdea a fost ridiculizat, totuși.
Nu îmi place Ungureanu – poate, pe stilul domniei voastre, ”Un Gureanu”, adică un fel de zicător vocal al cuvintelor cetite și adunate de prin cărțile scrise de alții – dar mă văd silit în a-i da partea leului. Sau a shekelului, depinde de care latură a mesei va să se așeze la depănat vorbele. Și, ca să ne dumirim despre cum și despre ce se întâmplă cu zicerile dânsului, care ”dânsul”, în registrul molcom al graiului moldovinesc are și forme de conotațiune mai puțin plăcute, de care îl scutesc astăzi, acestora, zicerilor adică, nici că le poate reclama paternitatea, vorbele fiind făcute cu mult înainte de a se naște domnia sa. Știe, în schimb, să le folosească.
Fiecare a grăit pre limba lui, maestre, și doar așa au fost văzute diferențele. În timp ce unul scormonea pe la coturile minții după cuvinte, celălalt se scălda cu plăcere în havuzul lexicului. În timp ce unul nu știa ce să întrebe, celălalt era pregătit să răspundă la orice întrebare. În timp ce Gâdea pierdea momentele în care ar fi putut marca printr-o slovă normală, firească, Un Gureanu îl trimitea, ca la țurcă, să readucă țuiul limbii în teren. În timp ce unul a mizat pe cascada puternică a întrebărilor ținute lanț, celălalt i-a demonstrat că Bahluiul natal, deși leneș, ca orice apă de câmpie, e mai puternic decât spuma căderilor de apă. În timp ce Gâdea era sigur că îl va prinde cu lecția nefăcută, Mere Un Gureanu îi dovedea că lecțiile nu se fac la comun, nici înainte și nici în timp ce, ci numai după, ca să ai ce învăța. Și, ca să mă opresc aici cu dezvoltațiunea de idei, în timp ce unul era convins că interviurile inchizitoriale ale emisiunii au efect, celălalt îi demonstra că zâmbetul degajat, chiar daca fals uneori, alături de răspunsul în pilde, constituie cea mai bună cale de comunicare.
Mai mult, ca să punem punctul pe oricare dintre cei patru ”i” ai ridiculizării – na, că îmi ieșiră cinci, maestre, așa că vă rog a păstra unul pentru data viitoare, când va să fie! – cred că mai multă cumpătare în explicațiune v-ar prinde bine. Ați greșit încă de la începuturi, poate, mâ gândesc eu de la înălțimea mea de cretin congentinal. Ați dorit a induce ideea că Ungureanu l-ar fi ridiculizat pe Gâdea, iar disertațiunea domniei voastre nu s-a abătut de la traseu. În realitate, îmi permite eu a vă atrage atenția, rugând verbul să devină reflexiv, Gădea s-a ridiculizat singur. Și chiar i-a reușit figura aceasta, la care nu se aștepta nimeni, dată fiind diferența de clasă și de clase. Dacă, după analize îndelungi sau chiar din întâmplare, va fi să îmi dați dreptate, mă voi simți scăpat de povara impusă a cretinismului congenital.
Al dumneavoastră, cu plecăciune și respect pentru măiestria cuvintelor,
Nici măcar portocaliul la ureche
Bravo ! Adevarrul e mereu la miLJoc, dupa cum ar spune un maistru instructor !
dupa limbaj esti unul dintre tzutzarii lui oprescu,mistocar de bucale ,dar nu original ci stramutat de nea nicu si scapatat intrre timp!adica MITIC!
L-ai bunghit, iar tu esti un iobag stat sub saua ungureana, adica nici macar un mitic, ci un profan ! Bucurestenii originari sint ca si clujenii originali, adunati !