Tzara de kutre

..de chioverzi și uscate. Trist în țară, cum își zice pohetul. Ce avalanșă de mizerii! Ce sistem deficitar și lipsit de imunitate! Ce haos brutal, ce expunere excesivă și buimăcită, câte hohote de neadevăruri, ce viață mâhnită și umilită! Acum ar merge un film avându-l în rolul lui Cumpănașu pe Liam Neeson. Lăsând gluma, strepezită, deoparte, dacă nu se implica băiatul ăsta nu ieșea nimic la iveală. Sigur că omulețul este modest, prevăzut cu o imaginație și o intelijansă medii, ca undele pe care emite, că a făcut sau mai face parte din același sistem de onegheuri în aer liber, asta-i adevărat, dar cel puțin e năprasnic de sincer și lovit casnic. Posedă și tupeul celui care nu are nimic de pierdut și care vrea să îmblânzească imposibilul. Chiar și atunci când zice că nu a venit la întâlnirea de pe peron ministrul trebilor mari dinlăuntru și când spune că a fost sunat de ministreasa sănătății publice. Dar aia i-o fi sunat și pe bieții părinți ai fetelor dispărute? Edentații ăia simpli, deloc compuși, dar mult mai coerenți și în dezacordurile lor gâjâite cu spaimă, care au picat și la detectorul de gaze mincinoase?

Iacă, detector sau detractor universal de nervuri ale frunzelor tăiate rombic ne mai lipsea! Ca întotdeauna luăm de la imperiile turistice care ne-au mai călcat prin bătătură și ne-au mai ocupat mintea tot, dar absolut tot ce-i mai prost. Acum nu numai că nu mai putem de „ups, auci, uau și uăchei” – toți miniștrii și toate chivuțele  vorbesc așa, primii mai au și ceva „expertiză” cu vanilie! – dar luăm otova toate formele și formaturile de peste baltă. Minus tradiția aia a lor, care nu e multă nici la ei, dar se tasează peste cea britanică. Noi nu intervenim decât după rețetă sau prescripție, iar dacă ăla care o dă se dovedește un imbecil sau un impostor în cel mai cuminte caz, nu i se întâmplă nimic, nimicuța. Își dă demisia de onoare, nu de oroare. Păi știți ce-i aia vasilcă? O tigvă de porc împodobită și purtată în cabaretul datinilor de iarnă la noi, la români. O mască, un declin, un declic de sărbătoare. Vorbeam cu un prieten de unde ies ăștia cu astfel de denumiri exotice, Băsău, Budă, Urdea, Dărăcilă etc? Păi, înainte vreme erau Cocârlă, Cioară, Pană, Gogu Pintenogu și alții. Fiecare epohă cu ai lui. Ca la rugby, nume colțuroase: Ortelecan, Bucos, Fugigi, Cioarec, Țuțuianu, Borș. Ilarion Ciobanu, mare actor, un fel de Liam Neeson autohton, tot practicant al acestui sport elegant. Că doar așa se spune, un sport de derbedei jucat de domni. Noi nu avem nici măcar derbedei autentici, ci doar găinari. Șmenari de autobuz sau de ocazie. Aia e la noi, chiar dacă te cheamă Leuștean sau Zambilă nu sari peste umbra propriului nume. La noi toți vor casă de vacanță în județul Sibiu, că parcă în Muscel nu e mai frumos! Sau la Scorțaru Vechi. Sau la Frecăței, în Insula Mare a Brăilei. Că de insula Santa Catalina nu mai vorbim. Despre asta am auzit și noi destul de recent urmărind un canal, v-am mai informat cândva cu supușenie, intitularisit ID, Investigation Discovery. Vezi acolo detectivi și polițiști care chiar își fac „triaba”, deși de-abia se chinuiesc să țină condeiul în mână de zici că-i cuter. Firește, oamenii sunt obișnuiți cu computerul. Noi nu suntem obișnuiți nici cu mersul pe jos, nici cu ăla „ia-mă nene!”. Noi nu avem capabilități, faze expertiziale, proiecte, chiar dacă avem potențial, adecă ne duce capul. Nu prea avem obiceiuri încărnate din primii șapte anișori, de fapt nu prea mai avem anișorii ăștia. Nu ne ducem după primul venit, nu ne suim în prima machină, nu deschidem la orice sonerie, așa ne-au învățat ai noștri părinți. Bine, acilea la alde noi este o comunitate prea puțin despletită în cartiere și ulițe, în cvartaluri, în mod normal fiecare se știe cu fiecare măcar de la table, de la mat, de la aprozar sau de la farmacie. Seară de seară, pe canalul pomenit mai sus curg documentare despre răpiri, sechestrări, violuri și crime abominabile. Dar ăia veghează, cercetează, nu se prea lasă. Și intervin pe măsură, de-o brutalitate extremă fiindcă nu știu cu cine au de-a face. Vorba ceea, întâi te pun la sol sau chiar la subsol și apoi te legitimează. Ziua în nămiaza mare sau în creierii nopții, nu așteaptă aprobarea unui bou care ia zece mii de vitamine pe lună. Am văzut un film prost despre atentatul de la Boston. Ca să prinză făptașii au închis orașul, adică au instituit starea de asediu, au scos armata pe stradă și aproape au rechiziționat casele oamenilor muncii din localitate. Băieții nu stau la povești pe malul șanțului și nu așteaptă ora fixată. Modul de viață înseamnă și dreptul de a fi persoană, nu numai case înalte, titluri, ordine, medalii și mașini bengoase, eventual iahturi de aceeași lungime. De undă pe unde. Și felul cum pledezi este tot o formă de „empatie”, sunt atenți la felul cum îți pare rău. La final, după de jurații te-au potcovit (vă dați seama ce pilăraie am institui în alegerea lor?), ți se dă dreptul la cuvântare. De care depandă chiar existența de mai înainte. Doctorul ăla care le-a siluit pe gimnaste a fost obraznic și a luat-o pe cocoașă pe termen viager!
Noi nu am preluat decât fațada. Politichie de televizor, declarații aferate sau care înfierează și păreri imponente și impotente, pardon de expresie. Ordine nu, dar medalii cât cuprinde. Tinichele, de fapt. Turcism, că și turcii făceau la fel, fix la indigo. Și de la ăia am luat bacșișul și, Slavă Domnului,sarmalele!

author avatar
Nicolae Iliescu
347 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger