Asa era golul dat prin lateralul sau prin spatele plasei, la fotbal, cand mingea topaia in afara si cand peluza din ailalta parte a stadionului tropaia si ea de placere fix cinci secunde, pana cand toata lumea se dumirea printr-un oftat educativ-formativ cum ca a fost turcesc.
Baba turceasca este o creatura izvorata din basnele Bosforului, cu o fata crescuta ca o lipie si cu niste negi nodurosi si tumefiati ca sfintele tubercule argheziene. Tuciurescu sau Turcalitu este un ghem fudul din urbea Tampitesti care joaca popice intr-o camara televidata ermetic, prezentand lumii caltii invidiei acre si ascutisul bont al banalitatii exoftalmice. Ca sa nu ramaie repetent la imagine si anul acesta, s-a gandit sa-si incordeze spasmele cu un cantec inainte, mars la Horror-viziune! Complexul nostru national, de aceeasi voluptate tipatoare ca si incasarea Nobelului. Ca si cum Nobelul ala se ia in zbor de turturea finantata de icereul condus pe ultimul drum de al de a imbinat inutilul cu neplacutul, Patachinevicius! Complex de identificare si de alintatura, incercare de vibratie transferata in simpla scartaiala pe porthartul si pe harta hartanita a Realitatii contemporane desenata din urbea verzei cu acelasi nume! Ca sa divagam oleaca si numai pentru plezirul demonstratiunii – gest la fel de mic, dupa mine, ca si arborarea drapelului secuiesc! Foarte fain frumos, treaba lor si dreptul lor, voie de la noi ca de la Banul Ghica! Dar parca nu asta ar fi „prima urgenta”, pe praful si pe ceata de afara si din sufletele si din sufertasele noastre! Am polemizat usor, din poignet, cu un individe ce se vrea ooropean si cred ca eu sunt mai deschis la printipuri decat el, fiindca intr-o lume cu baierele si barierele deschise nu conteaza decat strict folkloric afisarea de meniu local! Stati sa vedem, peste vreo ceva circa sute de ani, ce se va alege si de alde noi!
Primele simptome ale acestui individe de la care am purces au fost de umilinta calmanta si de insomnie literar-artistica. S-a produs tot ca lautar, cu prefata unui alt tambalagiu, Blesu, din Oltenitada, apoi ca meterez ideatic si impertinent, caraghioz ironic si arzamte (arzampt, regionalism cu sensul de arsura!). Da, a sughitat frenetic si freonic din studiou, ramanand in memoria colectiva cu un raspuns incretitor de balti statute pline de nenufari pleostiti: „prezidentul Norvegiei“. Se mai jucau niste tembeli la o statie de radioficare producand canulare pornite de la intrebarea despre joburi, „nu ai vrea, fetico, un blowjob”? Eructatii de copchii neterminati! Sigur ca nici nu importa, cum ar zice ardeleanul, adeca nu are importanta, dar vedeti ca el isi da!? Mai mult, dragi prietenari, nici nu ne intereseaza specimenul de mai sus, el imi pare, la o cetire atenta el pare doar un caz, un tip sau tipic, cu accent pe a doua silaba trista. Chiar va rog sa-l abandonam direct in praful ulitei din care s-a ivit! Ce ne intereseaza insa aici? Dorinta de a se propune si de a dispune in mediul public romanesc si in media adiacenta. Dorinta de a fi altceva decat te-a programat osanza veciei. Adica om de cultura si odihna, scrietor, in-formator de opiniune, intelept din lut de Hamangia, nu simplu salahor de anunturi si de stiri mazarate. Cand nu le iese, si de regula nu le iese niciodata, astia te invita in batatura si te inregistreaza, ca sa te umileasca sau a te avea la mana, pentru pac la razboiu!
Geaba vin cu festile ale mintii inchegate in Obor, cu descoperiri senzationale ca la iarmaroc, cu femeia cu barba si cu vorba de grafomani fara topica, fara metafora si fara vreo propozitie cu haz, dar toti neaparat umflati precum oglinzile alea deformatoare, toti plini de ei, gatosi, cu nasul pe sus, tarandu-si importanta ca decoratiile, la rever, dar odata apasati pe furunculul lor de gand, incep sa haraie ca roata masinilor de cusut ale mamei si ale bunicii. Ambele disparute dupa etatea de opzeci si opt de ani. Ambele Singer, masinile!
Mai nou, apare la orizon bascalia de proasta calitate cu niste noptateci la o canalizare teve de sparta si joasa audienta unde o Bahmutie din prabusita arie a zadarniciei emancipate are nonsalanta sa vorbeasca despre curatenie. E ca si cum ai pune vedetele astea, Zarvoranca, Proidanca, Bragusanca, Ghenoaica, Gheonoaica si alte gunoaie pe care le cheama Sosoi, Calavuica sau cu pish, Pistaliu, Pistolea, Pelindemai si alte virgule soioase, sa se spele pe ochi sa vada realul fara rimel! Orice ar face biata vietate rezultata din tandemul Tufaru-Ancuta Calugareanu, bunii prieteni si coleji de-ai lui Motu, arata mai multa decenta precipitata in negandire autentica decat toate supapele astea de frustrare miloaga.
