Suvlaki mai repede, tzatziki-mu !

Cel mai serios si mai rasarit imperiu al lumii a fost cel roman, cu limba de predare concisa, mareata  si latina, cu limba de cultura greaca si, cu timpurile, cu mari influente de comportament si de pergament iudeo-feniciene.

Pe el incearca sa-l molfaie si sa-l imite Empire-ul de azi, cel american, cu structuri politice  adaptate, itite din protestantismul  lui anglican-republican de pornire, cu investitii uriase in drumuri si in cel mai rentabil  gadget multiplu colorat al veacurilor din urma, automobilul, plus in translarea spectacolului prin industria de vise galitiano-californiana. Panem et circenses, McWorld si Hollywood ! Ca sa nu mai amintim despre dreptul roman si despre sistemul juridic yankeu, ultimul prezent in toate filmele de propaganda. Nimic, stimati cititori, nu e nici intamplator si nici nou sub acest Soare care ne mangaie pe cap si pe calota glaciara ! Nici criza economicoasa pe care o traversam taras, grapis. Si despre care am invatat la o materie de trista amintire ca ar caracteriza opulent capitalismul cel saltaret.

Sa ne oprim putin la acest cadru. Imediat dupa 1990 ne laudam peste tot in gura mare ca am trecut cu succes la economia de piata, de parca l-am fi apucat pe Dumnezeu de un picior. Chestie puerila, de dat la stirile de la ora opt, ce incep intotdeauna la opt si zece, ca sa le astepti nerabdator. Habar nu aveam ce vrem sa facem, spiritul nostru antreprenorial lipsea, ca si acum, cu desavarsire, dar emiteam apoftegme !  Ne mai si inghesuiam penibil si irascibil pe stecla tembelizorului ba cu cate un sul de hartie inginerica, ba cu cate o eruptie vocala dezastruoasa, cum a fost anuntarea ca gata, am terminat cu Marx si cu muncitorii, au venit teleptualii sa conduca. Adeca tehnocratii de buzunar si de bursa saptamanala ! Haida-de ! Noi, pe aici, prin zona asta am fost mereu sub vremuri , ne-a placut si ne-am si complacut. Bine, toata lumea sade sub vreme, dar mai pune mana, isi mai construieste o casa solida, isi mai ia o umbrela sau o manta, i se duce cosmelia la vale, o ardica pe deal, noi asteptam sa cada zilele insorite si calme. Nici acum nu facem altceva, schimbam axele ca elevii aia sfrijiti si paraciosi de se ascund in spatele vreunui vecin mai bine legat si mai aprig. Acum, de exemplu, traim haotic si la repezeala, pe moment, sa apucam, sa ne distram, sa facem grabnic ceea ce nu aveam voie inainte. Prima generatie nici nu a apucat sa-si toace averile, sa si le imprastie, sa le doneze. Cea de-a doua, trimisa mai toata la scoale cu damf, vine ca in Creanga, cum a plecat, ba si mai abitir. Beizadeaua unui contabil aflat in vacanta da peste trecatori, cu gipanul ( in tarile “de limba germana”, cum zice prietenul meu Razvan, se da examen spetial pentru conducerea de masina de tot terenul ! ), alt oligoelement isi ia bona si apare pe contrasens, sa se dea altii la o parte etc. Mentalitate de neam prost ajuns rapid la o conditie netransmisibila.

Si se mai adauga ceva, derivat de la punctul de mai sus : e de bon ton sa fii de pe rana  dreapta ! O talamba de la un post colonial se exalta pe dansa fiindca a castigat Dreapta spaniola. In primul rand, dreapta evropeana este mai la stanga decat stanga noastra, in al doilea rand Uniunea Ooropeana este o constructie socialista care scartiie rau de tot si in al treilea rand popularii si populistii de prin Italia si Ispania castiga si datorita noua, ca au in program alungarea capsunarilor si a romicilor cu care i-am potopit ! Nu e de asteptat sa aiba un spicher oarecare atata glagorie, dar sa aiba oarece curiozitate ar fi necesar, ca sa  afle ca totusi Spania este impartita in regiuni, nu in “regii” autonome si ca acea regiune cu Iacob de la Compostella se numeste Galicia, nu “Galitia” austro-polono-moldo-ucrainiana ! Si sa nu mai aiba chiar oricine opinii in legatura cu batrana Elada, ca maimutoiul ala de Ionita, ca-l punem la extemporal sa vedem ce stie !