Spitale de cauciuc

„Întîi ne spălăm pe mâini și pe urmă ne așezăm la masă”, așa ne învățau ai noștri. La masă, tu în dreptul chiuvetei, tata lângă tine, mama pe un scaun lipit de aragaz. Duminica se ședea frumos în sufragerie, că de-aia era sufragerie, nu era salon la bloc. La fel, mama era cea care aducea farfuriile și apoi le scotea pe ușă. Duminici casnice și liniștite, încrustate în dușumelele și în oglinzile unei epoci trecute. Acușica, pe vremea când bucătăria este inclusă în living room, trăim adecvat cu trendul care pute frumos. Din reclame vedem clar că toți copchiii au camera personelă și că musai scara interioară duce la însărcinările și la cabinetele de deasupra.Tot poză de neam prost, bucătăria la casele mari era hăt, dincolo de glazvand și de perdele, pe holul lung și îngust dinspre scara de serviciu, de unde veneau valetele cu tăvi și fraila cu șorț alb să împingă vesela pe gheridon.

Dar acum este mondială treaba. Mari actori și interpreți de îndeletniciri importante se lasă filmați pe-o rână alături de chiuvete, de căței și de ponei pe care-i pupă-n bot după ce se spală pe mâini cu maximă atenție. Înainte, lumea era un vast șantier,sau șantier lângă șantier. Acum este un vast balamuc la domiciliul clientului. Cine a avut astă idee trebuie să fi fost geniu. În laboratoarele Istoriei, după căderea tencuielii ideologice de-acu’ treizeci de ani, după cucerirea unui teritoriu fără un pocnet de plumb, acum asistăm la cea mai desăvârșită formă de răzbel științifico-fantastic. Toate armele alea sunt egale cu zero,imbecila cursă a înarmării – care maschează finanțări uriașe în multe domenii alăturate – este o competiție eșuată. Acum un adversar versat și minuscul poate nimici o lume. Nu mi-a plăcut niciodată Sefeul fiindcă este extrem de datat și determinat de cunoștințele de etapă, identitate mică în spații dictate,dar am citit ceva despre un război dintre două armate organizate în jurul a două mătci, matcă la plural, mătcuțe ca să rimeze cu măscuțe. Astea două produceau, țeseau soldați în funcție de cât aveau nevoie. Răzbel de locuință. Răzbel în bucătărie. Răzbel în care cel mai important om nu este militarul, ci felcerul, infirmierul.Toată producția omenirii stă în cârpe de pus la nas, în dezinfectant și în mănuși de cauciuc. Iar toți banii din fiare și din explozibil se scurg în calcarul și în zegrasul medicamentos. Realizați în ce lume trăim dacă recordurile se bat în competiția ardicării spitalelelor? Sau în aia a transformării tuturor avioanelor, portavioanelor și a parcurilor?

Hop și noi cu un spital anunțat de pâlniile televidate că se ardică în „numai” cinci zile. Spitale de gumă umflată cu pompa, corturi de cauciuc și de prelată ca la 2 Mai, pe plajă, corturi pe care te sforțai să le pliezi într-o jumătate de ceas. Spital de cauciuc inaugurat de gestionarul șef căruia îi dă onorul o fâță de directoriceasă de la Aslan. Madame Aslan, unul dintre brandurile cele foarte puține ale noastre, a născut pavilioane căzute pe mâna unei managerițe puse politic, probabil. Mă interesează de mic lumea medicală, dar în viața mea nu am auzit de asta. După cum nu auzisem nici de dezertorul Costaiche, un îngăimat îngrămădit din provincie. De ce a fost aburcat din nou în tramvaiul puterii mizerabile de azi? De frică să nu fie tras la răspundere mai târziu? Oricum, toți ăștia din capul trebii mari vor trebui scuturați temeinic ca posibili, Doamne ferește, chiar și criminali de război.

Cu ocazia asta, a războiului ăstuia atipic, un fel de non-Moș Gherilă de apartament, se descoperă tare vechi de neam nedospit, vorba ceea. Forțele de ordine ordonă gîjîit voie bună, râs, dans și cântec iar când vine câte un imbecil de se răstește la ei, intră în cazărmi. După cum am văzut că a făcut unul de strica ordinea publică și ținea ca argat, cu buletin și adeverință cu tot, un tinerel. Se mai și filma și răgea ca un apucat sau ca un drogat, că-i la modă. Șmenarii continuă ceea ce știu a face, șmenuri. Polul acestora s-a mutat la Sugițeava sau Suceava,cum îi zice orașului ăluia interzis?Atenție la tunurile care se vor da sau chiar au început a se da pe banii statului, câte firme se închid și se redeschid! Să hie atantif alde Clorin Scârțu ăla, că tot e o păcăleală de 1 aprilie. Apropo, pe facebook i se dedică și o melodie:„De ziua ta”, a trupei Paraziții.