Engleza este astazi rau de tot la moda. Asa cum ne informeaza un lingvist italian, prin anii ‘ 60, deci in urma cu vreo cincizeci de primaveri sau veri vipioase sau ierni molatice ca asta, limba respectiva era parlata de nu mai mult de treizeci de milioane de anglicani, caci peste balta lui Okeanos incepea a se gavari americana. Acusica, limba cu pricina este vorbita de fix peste circa si ceva de doua miliarde de oameni, cam unul din trei, daca mai numaram bine, ceea ce este un progres, dar si un dezastru.
Fireste, idiomul intrebuintat la scara planetara este un soi de esperanto – apropo, va mai amintiti prostia aia artificiala, tot de prin anii ’60 sau’ 70? El (idiomul) contine o gramada deschisa de termeni din limbile cu care vine in contact, deformeaza pe alti termeni, transporta fraze simple intr-o ordine clara si intr-o pronuntie aproximativa si cum da Bunul Dumnezeu, foloseste o singura forma pentru timpul trecut (in vreme ce limbile franceza, italiana, romana utilizeaza cam vreo sase!), doar doua pentru prezent – si verbul, cu exceptia persoanei a treia singular, sade neschimbat -, nu are genuri gramaticale iar adjectivele raman invariabile si impasibile la categoria numarului. Cand auzi limba asta alcatuita din nenumarate cuvinte monosilabice ai senzatia unei carute scrasnind pe caldaram, senzatie care nu se mai percepe, desigur, in cazul lui Chaucer, Shakespeare sau Poe! Dar nu toti utilizatorii de astfel de limbaje si stiluri sunt alde Shakespeare!
Adevarat, si am mai spus-o, orice limba este vie, se transforma, renaste, se schimba in functie de epoca, de generatii, de experiente, de directionarea mesajelor, dar boala de a apela intotdeauna la o vocabula englezita cand ai, Slava Domnului, atatea la indemana in propria ta limba este suparatoare si destul de greu de tratat. Mai ales cand toate mediile afiseaza acelasi servilism lingvistic si nu au alta preocupare decat sa creada ca ruperea cu trecutul comunist al patriei presupune taman recurgerea la vorbe si expresii cat mai americanizate. Basca pronuntarea cu accent englezesc a numelor frantuzesti. De-un parexamplu, ce atata „orengi” in loc de „oranj”, ce atata „Sitroen saper giangli” in loc de „Sitroen siuper jangli”, ca in limba lui Voltaire! Si numele hipermarseului Carrefour isi deplaseaza accentul de pe a doua silaba, destul de ridicol, pe prima, in vreme ce insasi bastinoasa Dacia Logan, cu accent tot pe a doua silaba, se transforma in Laugan! Toata lumea rancheza la ideea lui Pruteanu – de fapt, adaptarea unor masuri luate si de alte tari, mari si atente cu limba lor de cultura – care nici nu era deloc rea! Sigur ca o limba unica ar fi mai simpla pentru organizarea unui stat unic, Terra, dar asta in proza SF. Si trebuie sa mai stim cate ceva: o limba se impune prin produsele ei civilizatorii – sumeriana a durat milenii, greaca si latina au si ele cam o miisoara de ani, iar aramaica, sanscrita si copta se mai vorbesc si azi in unele comunitati izolate. Nu mai amintim de salonarda franceza. Si daca toata lumea, ca Mundus, va deveni nu neaparat un sat universal, ci mai degraba un magazin universal, ce nevoie mai ai de altceva decat de „how much”, „thank you” si „O.K.”? Rinascimento, encyclopedie sau weltamschauung ar fi prea de tot !
Maimute culturalicesti, imitam si noi ceea ce vedem la altii. Bineinteles, asta-i blestemul culturilor mici, nici una nu scapa de el! Dar nici asa. Am auzit candva ca rancheza o oafa despre opera lui Riceard Uagnar, in filmul din anii ‘60 cu titlul “Omul care l-a ucis pe Liberty Valance” verbul to print, a tipari, era tradus cum se aude, “printeaza”, iar la cutare dezbatere de idei crete si creatoare un tinerel studinte a folosit forma “impacta” pentru a produce un impact. Culmea ridicolului e atins de un canal trash care poseda in grimoar sau grila, cum ii zice, emisia wowbitz sau wowshow sau asa ceva! Pana si soferii de taxi au tableta, ca tot nu stiu Bucurescii si-si termina frazele si multamirile cu “okay” ! De la implementarea tantalaului de Pedro Roman de Bivuac am trecut de mai mult de trei, patru ture de imprumuturi inutile. Daca nu eram detasat la biblioteca oraseneasca nu auzeam in viata vietilor mele “mentenanta”, adeca intretinere, bre! Mentenanta de computer, ca tot avem boala asta, nicaieri fara computer, de parca este pestele oceanic de odinioara, nicio masa fara peste ! Ca are fosfor si ls cap te primeneste! Aici socotim un alt moft sagalnic: la sala de computere ori de ordinatoare (v-am mai zis ca nu cunosteam nici cuvantul, noi il denumim tot calculator, ca asa venise!) jumate din cei de le utilizeaza se chiombesc pe youtube, iar un sfert isi citesc e-mail-urile! Care sunt si astea ca E-urile, se inmultesc nejustificat si strica privirea!
