AcasăEditorialStop cadruSens giratoriu si ora „doisprezece”

Sens giratoriu si ora „doisprezece”

Societatea aleasa de prin paginile lui Stendhal, Balzac, Proust este plina de ticalosi si ticalosii, matrapazlacuri, caraghiozlacuri si alte iaurturi de-astea orientale, dar lipsite de viclenia, aciditatea si neamprostismul nostru.

Acolo, o vorba de duh si ironica mai racnit spusa poate duce direct la duel si, de aceea, greutatea silabelor pe acele meleaguri a ramas extrem de bine dramaluita. Excesul de libertate, „liberalizarea” moravurilor si dictatura Legii au dat nastere, intr-o lume foarte riguroasa si lucida, unui discurs atent, linistit si plin de bun-simt. La noi, in vodevilul nostru national, in democratia noastra de crescatorie, spre deosebire de dansii, vorbele sunt mai usoare si zboara mai usor, dar dupa exemplul regretatului actor Toma Caragiu dintr-un cuplet de odinioara ( bietul de el nu a prea avut, din nefericire, roluri pe masura talentului lui de actor de teatru de Thalie mare, fapt pentru care ni-l reprezentam in niste scheciuri inegale ) „radem etichete”. Si asezam in locul lor ceea ce ni se nazare noua mai de bon ton. Ca, de pilda, vorbe precum lovitura de stat. Un fel de palitura de osanda, cum spunea Cosma Brasoveanu, de unspe metri, „calcio de rigore”, cum suna pe talieneste. Vorbe, de altminteri, destul de grele si de condamnat de indata si fara incetare. Dar acopera ele, intotdeauna, o realitate sau doar o impresie de Realitate ?

Ultima expresiune se foloseste tot anapoda, ca si „ora doisprezece” , cum anunta vaporeanul bastinas, fara sa i se cunoasca greutatea reala. Ea se plimba deasupra politicienilor, a oamenilor de cultura si odihna (in majoritate acestia sunt neste prosti cu clopote si doar cu ifose) sau a unor foarte modesti gazetari. (L-am zarit pe interminabil de prostul Carpianu cu ochii injectati de ura, ca numai asta au in ei, neputinta, invidie si ura viscerala! Organele abile si abilitate ar trebui sa nu se sfarme, ci sa ia masuri si camesoaie de forta!). Dincolo de greutatea penibila a sintagmei vine acceptiunea de autoritarism, de reactionarism, de terorism cultural. Deunazi, intr-o gazeta frantozeasca, am intalnit cuvantul fascism aplicat direct pe media internationale, care doresc sa judeci dupa modul lor de redare a faptelor. Si asa-zisa noastra dreapta are tendinte autoritariste, cel putin in retorica (multi se revendica de la Nae Ionescu, ideologul legionarilor), dar si in fapt, ca sa nu spun mai mult de atat. Nu numai institutiile statului au fost subjugate de toape cu bani autoconsiderate de dreapta, dar nu au facut nimic pentru apropierea celeilalte jumatati, tacute sau de alta opinie. S-au crispat si au atatat norodul, de la vladica si pana la ultimul ajutor de subsef de semisectie! Chiar si ideea de presedinte – de federatie, de bloc sau de scara – s-a prabusit in pustiu si in derizoriu, omul scaunului fiind un fel de zarzavagiu postmodern, iar celelalte forme umane publice aflate in apropiere nimic altceva decat niste vanzatori de racoritoare.

Apoi altceva, prin maraieli costelive ale unor debusolati si autorasi de liste – obicei nu tocmai vechi, de pe vremea telegramelor de adeziune! – se recupereaza confuziile si se recapata salbaticia. Orice grup adunat in fata unui minister schimba grila de notare in functie de vibratia vociferarii. Niste anonimi si un fel de rumegus artistic plantat pe trotuar incearca sa estompeze masurile de organizare. Acel ICR, dupa mine, nu a facut absolut nimic si nu exista nicaieri, acolo nu se coaguleaza nicio metafora, ci cresc doar excursiile. Ei bine, trebuie aruncat la groapa de gunoi si purificat, refacut din temelie, ce atata agatare caligrafiata de scaun ?

A mai aparutara un soi de gandire cu prepeleac, cu cozoroc la unii balbaiti numiti analisti poliftici. Dupa ei, care au lancezit o dimineata in pivnita intamplarilor evropenesti, populul nu e capabil sa priceapa niciodata clar zvacnetul realitatii. Niste neamenajati mental, fosti strecuratori de stiri pe la “Viata Estudiantina” din anii ’80 si pe la „Somoiogul zilei” din anii ’90, deveniti consilieri (un fel de usieri si paharnici ai altor ridicati pe cal in coada de peste) bat darabana si ne fac instructie mondialista. Ca Ooropa e cu ochii pe noi ca pe plita fierbinte si sar numai vorbe de ocara! Aiurea, nimeni, absolut nimeni serios nu ne-a bagat in seama si altfel decat din condescendenta, la gramada si cate un sfert de ora, iar Le Monde, Die Welt, Times si alte ziare importante mai au inca dificultati cu focalizarea si localizarea inconstantei Budapeste! Iar pendularea unei oarecare manechine de „Adesgo”, Gorobeta Atarnase, o martoaga de dric comunal de altfel, prin orizontul nostru caprui nu intereseaza niciun borcan de plastic si nicio bastarca deselata aflate printre zimtii unui atol aruncat in ocean!

„Literatorul”

„Literatorul”, revista lunara de literatura si arta editata de Biblioteca Metropolitana „Mihail Sadoveanu”, ne bucura din nou mintea si sufletul cu aparitia pe piata a celui mai recent numar.

author avatar
Nicolae Iliescu
392 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger