Am auzit doi talambi de comentartori sportivi care spun ca numele emisiunii lor este vreun patent. Asa se numeau toate reluarile din anii ’80, n-au pic de originalitate. Reiau ceea ce am spus.
Cand se infiintase Cenexasul si se impanase cu tot felul de agenti externi, olandezi, englezi, kaghebisti si alti chibiti, cineva din apropiere se plangea ca nu fusese chemat el, care nu pusese mana pe niciun cap de ata, cum zicea biata mama, si care nu ravnise la bunul altuia. Sigur ca aia era o bucata de huma care se integra perfect in zidul noii constructii evropene, demarate din fosta RDG pentru a des-tainui – de la taina – persoanele care desenau anonime. Acolo se mai justifica, la noi parca mai putin, cu atat mai mult cu cat Dinamo a serpuit in spatiul vagamente real al afacerilor.
Aud chestii insolite despre unii si altii, cum ca ar fi colaborat cu mandra manastire a lui „Secu” ! Nu ma mira, nu ma indoiesc, dar nu e important. Cred ca nu ne vom dezbara de meteahna asta niciodata, vom gasi colportori, agenturi si agenti peste tot. Ei exista si au existat intotdeauna, teama mi-e ca vor mai exista si de-acum inainte, mult si bine. Sigur ca mai toti care au fost pe listele baietilor au primit sarcini de alta natura si pe alta directie, evolutia lor confirma acest lucru. Cocotarea lor in functii, plecari, posturi grase, burse, colocvii, lectorate, reviste, unde scurte si ultra prescurtate, aparitii la televiziune, premii si multe altele sunt avantaje cu care au fost blagosloviti bietii nevoiasi, nu am nicio indoiala. Nu ma mira si nimic nu e de mirare. Chiar si carciumarii si micii buticari tot din neamurile astora se trag, fatucile alea de prin banci, tinerele sperante trimise la ‘jde mii de burse, de unde credeti ca au aparut ? Din aceleasi randuri, din copiii fostilor fie nomenclaturisti, fie securisti, fie servitori ai acestora, ca exista si aceasta categorie care sedea tot prin vilele din Primaverii – croitori, frizeri, chelneri, cizmari ai tovilor !
Vad ca se agita acum prin presa un fel de flaimuc, un fel de baiat de pravalie sau un simplu randas care se incapataneaza sa se arate harnic si la ordin ca orice eunuc intelectual. El scoate pe sest din biroul unde lucreaza o lista cu informator posibili si i-o publica o foaie cominternista de pripas, de unde a fost data afara insasi redactorita sefa, pentru presupuse legaturi securistice. Eu nu inteleg de ce se da abia acum de astia si mai ales ca ai din presa erau arhicunoscuti. Si lista-i si trunchiata. Teposu si toti ai lor, toti ardelenii generatiei mele veniti in Bucuresti pe vremea cand urbea noastra era “oras inchis” si dotati imediat cu apartamente si cu posturi la „Viata Studenteasca-Amfiteatru” ce credeti ca erau ? Tepi, de departe cel mai destept dintre ei, dupa ce fusese la “Fleacara” devenise angajat la „Tribuna Romaniei”, gazeta pentru emigratie. Si revista era chiar buna, urmasa “Glasului Patriei”, al carei redactor sef initial fusese Nechifor Crainic. Dar toapele poposite din fundul Ardealului, ca slugile de odinioara, ca tanti Roza sau ca tanti Wilma, direct la toate foile diriguite, ofitaranii si ofitarancile astea de presa, neveste de gradati sau de felceri militari, ce sunt ?
Ce este de fapt aiasta furtuna intr-un pahar cu sifon, de-ala de douazeci si cinci de bani de pe vremuri, de la chioscul din fata Operetei? Nimic, un fas care trimite inspre noul prezident al Academiei Romane si spre alti profesori de valoare incontestabila. Trebuie stiut ca pe vremea si pe vremurile noastre nici pana in Bulgaria nu puteai pleca fara sa dai o informare. Una-i una, alta-i alta. Sistemul era mult mai bine pus la punct si se baza pe dovezi indirecte. Si nu avea unul, ci cate cinci informatori trimisi la acelasi eveniment. Nici nu stiai ca esti colaborator, dar erai sau deveneai inconstient, dupa cum relateaza povestasii prezenti la acele incruntate adunari. Te intreba unul o chestie si apoi te cita in raportul lui. Au trecut treizeci de ani si sistemul securist este azi in vigoare si de zece ori mai activ si mai bine pus la punct. Dar din pacate umplut cu oameni de mult mai proasta calitate. La aproape treizeci de ani de la Revolutie pisica sau alta dihanie este aratata unora sau altora, fonctie de enteres si nimic mai mult. Plus ca e mizerabil sa tooot auzim ca legatura unora cu Secooritatea sau comunismul in sine sunt cauzele prezentului. Nu, repetesc, sunt cauzele prezentei unor neaveniti dintre acestia prin diverse posturi de decizie, prin grupuri de refractie, reflectie si reflexie, prin ministere, prin administratii centrale, basca prin presa. Cum este acest picolo de bodega de cartier. Ca sa-i ia apararea, o „ziarica” neterminata zice ca nu-i lista lui Cutarica, ci a lui Securica. O fi, fatuca, dar asta, „chelner de bacsisuri mici”, flaimucul asta trebuia sa-si intrebe superiorii daca se da si cum se da asa ceva. In mod normal, el trebuie dat afara prin lovitura de picior cazuta, spate gios !
