Asa ar zbiera alde Ilie Dobre, sudamerican si fabulos, cu aglomerarea lui de vorbe, de drame sonore si de entuziasme lingvistice! Omul asta, care imi pare ca a absolvit chimia la Bucuresti este o figura, comenteaza, scrie, vorbeste, se agita. Are, cred, peste douazeci de carti cu si despre cele mai vestite personaje din lumea sportului, bate mereu la portile uniunii scriitorilor si nu stiu de ce nu ar intra din moment ce si I. Chirila facea parte din? Apropo, rumaneste, cum ar zice un prost batran, lumea zapacita spune ca al mai prima gazetar sportiv era Chirila; inexact, cel mai bun era „nea Fane”, Fanus Neagu, dupa care vin Eugen Barbu, Baiesu, Vadim Tudor, Paunescu, Cosasu si apoi ziaristii de profesie sportista. Azi, cel mai prima e Razvan Boanchis si-mi face o impresie tare buna Ionut Vulpescu.
Ca si in alte domenii, si la fotbal — loc unde ar trebui sa precumpaneasca rezultatele, nu interpretarile — actioneaza parerile politice, prejudecatile si judecatile pripite. Suntem peste tot lumea lui Caragiale, n-avem incotro!
Acum e la moda comentarea unor hotarari de tribunal. Am parerea mea in domeniu si cred ca nu va fi liniste si nu vom avea niciun rezultat notabil atata timp cat la diriguirea fusbalului bastinos se vor afla acesti analfabeti de Becali, Turcu, Dragomir sau Sandu-Dulap! S-au vandut jucatori degeaba, nu se cresc altii si se aduc giurumele refolosibile de prin strainataturi. Mai grava mi se pare o remarca idioata a lui Hagi, ca daca nu era in Romania era cineva! Ca sa nu mai vorbesc despre imbecilitatea ca nenea Iancu Caragiale e tradus in limba materna! Limba materna a arvanitului este… limba romana, ceea ce zic niste impostori, armana, nici nu e limba scrisa, este un dialect folosit de o populatie de pastori din sudul Dunarii! Passons.
Nu se stie ce natang i-a oferit lui Hagi poricla „Regele” si de ce, ca nu a fost niciodata primul in nimic, nu a luat vreun balon de aur, nu a fost declarat jucatorul Europei, nu are nicio performanta stralucitoare? Nici Eusebio nu a fost campion mondial, echipa lui a terminat pe locul trei in 1966, cand Anglia a furat victoria RFG-ului, dar a fost golgheterul unui turneu final si a fost chiar un mare jucator, a luat cupe evropenesti cu Benfica etc. Si ca fotbaliator este umflat alde Hagi, el nu va fi niciodata cel mai bun al tuturor timpurilor, face parte din primii zece, neindoios! Nu se compara, dupa mine, cu Balaci, Dinu, Dumitrache, Varga, Dobrin, Dumitru, batranii ii adauga aici pe Ozon si pe Petschovski si pe altii! Poate cel mai mediatizat da, este, dar nicidecum cel mai bun. Si sincer, cred ca astia si-au platit gloria, prin invitatii, prin cadouri si ponturi date jurnalistilor, prin arondarea unora dintre ei etc. Ca jucator, mai treaca, mearga, a fost unul special, chiar foarte bun, Maradona din Carpati, ca era tot stangaci, dar ca antrenor nu poate fi nimic, caci este foarte sarac la minte. Nici Maradona, un urias, nu a fost in stare sa conduca „Arhentina, que viva y domina”, nu l-a dus capul! Fireste, nici Jenei, nea Emi, nu era marea lumina, el stia sa vorbeasca frumos cu baietii, era casatorit cu o actrita de revista, dar este foarte echilibrat. Uitati-va la Lacatus sau la Piturca sau la Iovan sau la Manea, ei sunt niste retardati, in cel mai bun caz niste primitivi. Iaca, alde Dorinel Munteanu si alde Dan Petrescu au evoluat in Anglia si Germania, si nu un sezon, doua. Ca si Lupescu de altfel, jucatori modesti, de nota sase plus sau sapte, dar deosebit de muncitori si constanti.
Ce l-o fi apucat sa uite ca si el este o creatie a familiei Ceausescu? A intrat la Craiova ca studinte (zau ca merita, la educatie fizica si sport, ca acesti mari performeri sa ia direct diploma, ce s-o mai lungeasca ei cu scoala!), a fost adus la Sportul estudiantin de Nicu si apoi luat la Steaua de Valentin. A evoluat pe la marile echipe spaniolesti, dar nu s-a integrat la niciuna, a facut performanta la Brescia, in B, antrenat de Lucescu si la indeosebi la turcaleti, la Galata! Pare si un om de caracter, familist, dar nu-l duce mintea si calca in strachini! Fibra slaba! Nu vedeti ca si Gica Popescu, de alt calibru intelectual, de scria si poezii pe la „Ramuri”, cum isi manjeste cariera la anii senectutii? Pacat, de Ion Luca Caragiale!
A terminat istoria. Prin anul 1980 am fost concurenti pentru un post de reporter la Informatia Bucurestiului. Si eu si el nu eram pe gustul cadrelor pentru ca absolvisem Universitatea Bucuresti. Stefan Gheorghiu era preferat.
Era foarte harnic si scria orice, chiar cu talent.
Nu mai stiu de ce s-a retras, poate ca l-a atras mai mult sportul.
L-am reintalnit prin anul pe un aeroport din Londra prin 2008. Mi- a impuiat capul cu o un meci de fotbal, de unde venea. Altfel, nu am mai vorbit despre nimic, ca si cum nu ne mai vazusem de cateva zile. Un ciudat din punctul meu de vedere. Un om realizat pentru multe milioane de romani. Si pe buna dreptate.