Nu este vreo parascovenie de parafraza la numele acelui “dobitoc national”, cum il penseaza cu vorbele, cu duiosie, cineva ! Stiti care, doar o cunoastem cu totii, Galos Bogdan, un om mic plin de complexe si de ura indreptata in contra lui Ponta, fiindca nu l-a oplosit sef de televidenie! Pai, nimuricul nici la statia de radioficare a intreprinderii Copsa Mica, aia daramata si lasata de izbeliste pe marginea caii ferate in drumul de Teius nu ar merita sa hie! Passons!
Asadar, nu, nu “se face vorbire” despre ipochimen. Ci despre alt rebus anagramat si agramat. Ei bine, dupa anul 1990, anul transformarii tarisoarei noastre din satelit in simpla colonie, au aparut, dupa cum era si firesc, in nomenclator noi meserii. Multe dintre acestea, poate chiar majoritatea, ocupate de fosta nomenclatura, direct sau indirect. Astfel, s-au ivit buticarii, franzelarii, francizarii, aventurierii, gioiventurierii, schimbatorii de casete video, frizerii de caini, curierii de pizza, furierii de presa, precum si alte categorii de taingii, adeca purtatori si aspiratori de tain. S-a inventat astfel si profesiunea de necredinta numita prompt “consilier”. In ministere existau trei mari categorii de impiegati: consilieri, experti, referenti. Consilierul este tot un fel de servitor, numit mai pompos. Al de da sfaturi, sugestii, reclamatii, al de vrea sa descifreze rebusul vaselor de comunicare. De fapt, orice revolutie presupune si o schimbare de limbaj, chiar de topica. Asta si e celebra chestie cu limbajul de lemn, lemn Tanase. Numim acum secretara-dactilografa, asistenta ; paznicul, bodyguard ; usierul, sef de cabinet; majordomul, consilier.
Batalia pentru postul de perdea de plastic la dusul prezidential a incins spiritele organizate pe baza de liste. Frustratii neproductivi s-au aciuiat din nou in spatele autosuficientei primitive de teleptual de plastilina si s-au ratoit la alesul nostru tensionat. Care a zamislit un comunicat neimportant pentru tara, dar corect si cioplit in fraze scurte. Nu stim cum vor evolua evenimentele, caci realitatea este data-n Paste, pardon de expresie, si se schimba de la o ora la alta, dar facerea de basm, de ras a avut loc. Copiii batrani din pleava proletara, hraniti cu burse cu dedicatie, s-au imburicat cu gandul de a se oglindi in hardaul de celebritate si autoritate publica de Dambovita. In primul rand, niciunul de acolo nu este intelectual, nu a ouat nicio idée, chiar cretina, nu, doar au citat, au plagiat si au glosat. Niciunul de acolo nu are pic de talent, nu a ouat vreo metafora, vreo sinecdoca, vreun vers de reclama, chiar asa de idioata cum e aia cu “luati atitudine impotriva balonarii”! Nu pricep de ce nu s-a executat o lista de intelectuali de sandrama care sa militeze impotriva acestui flagel de care burtaverzimea cu canaf si cu barba de pitic de gradina ca a lui Blesu cred ca sufera? De ce nu au compus vreo petitie in cunoscutul lor limbaj legionaroid descoperitul Turcescu, analfabetul Mandrula si agiratatii Cartianu si CCampeanu?
Pe vremea cand venise un amic de-al meu din Clujul Napocai si nu avea otomobil, m-am oferit galanton sa-l carut eu la Senat, adeca la Casa lu’ Poporu. Acolo era aspetat de unul caruia i se zicea Savantu’ si caruia ii dedicase un articol foarte prost Mircica al meu din copilarie. Aflati ca dupa enspe cafele si dupa mai bine de-o ora de asteptare, duduile de la usile alea inalte si planturoase ne-au spus ca persoana ne invita a doua zi, ca trebuie sa dea nu’s ce declaratie fundamentala. Am plecat si singurul lucru pe care l-am intrebat a fost ce cauta si ce hram poarta manechinele alea boite si spectaculoase de la usa personajului producator de scuze? Mi-a spus foarte simplu, in termeni generici si bufnind intrucatva in lamurire sastisita: “consiliere”. Cazuri grave!
Consilierul este ca o busola, ca un ghid Michelin, ca un semn pe harta sau pe scoarta copacilor, ca oglinda vrajitoarei din Alba ca Zapada. El indeplineste bine merci si functia de bufon de la curtile dorului de medievalitate, are dreptul sa spuie ceea ce vede si ceea ce nu vor sa vaza ceilalti lingai din staff-ul de slugi al stapanului. Stau si ma intreb, asa dupa cum alde Pora sau alde fata lui Scarneci nu au absolut nicio legatura cu intelectualitatea, ce sfaturi or fi putand da activistul uitece Ungureanu, instalatorul Fota, ziarista submediocra Mungiu, ca sa nu mai vorbim despre cohorta de alti anonimi imbecili ai lui Basescu? De douazeci si cinci de ani nu se vede nimic, nimicuta, cu ce se ocupa astia? Era una pe vremuri, Sandra Cutare, de punea muraturi la borcane mari, in saramura, la Cotroceni, cu asta se indeletnicea! Macar atat, sa stie steagurile lui Pristanda cand mai poposeste prin urbe vreo delegatie de degustatori de sarmale, mici, schembea si roscove traditionale! Mai bine, zau, i-ar lua pe Tociu si pe alalalt, ca-i uitai numele, sau pe Jean Paler, mult mai iscusiti!
