Ce rapide se invarteste si se invartoseaza Istoria asta naroada de langa noi! Nici nu apuci sa gargarisesti o silaba ca gata se da peste cap si devine altceva, un alt gajait sau o alta fluieratura.
Neamul lui alde Manole, zidari autentici si cu spor, construim monumente gata tesite si gata tocite si presaram comuna cu statui nesarate. Avem o boala la manifestari si actiuni, ceva de speriat. Vrem cu tot dinadinsul sa ne prenumaram falitii bastinasi, sa him si noi in poza, macar intr-un colt, pe post de rama, dar sa him. Ca noi de ce nu? Ce, suntem mai tafalogi ca altii? Nicidecum, nimeni nu emite o asa ocara, dar trebuie sa mai sedem in banca noastra, dinspre cuier, si nu tocmai prima. Am banuit mereu ca sta pitita aici o frustrare veche (vedeti ca toate gazeturile care se divid pastreaza asta denumire, scoasa de un eseist ce purcede direct de sub pulpana lui nenea Iancu, dar imitata de toti teleptualii de cartier!), o dorinta de identificare intr-o lume care nu numai ca habar ca n-are pe unde misunam, dar nici nu da vreo ceapa degerata pe noi. Sigur ca asta este la suprafata, dar mai e ceva, neamprostismul care de cele mai multe ori ne joaca feste.
Pilda. La Euroviziunea vizuinii nici nu ar trebui sa participam, caci nu avem cu ce, sa-i lasam pe altii ce chiar se pricep, ragaielile alea locale nu-s melodii, dar trimitem aceeasi rablagita impanata cu un muzicus care isi face veacul prin partile respective. Alta. Vine ditamai nationala Argentinei, pe banii nostri si deloc putini, sa se preumble si sa bea ape minerale, ca domnul Montaigne, e musai sa ne incontram si sa le aratam noi vitejie amicala. Noi aici suntem tari, in meciuri de prietenie, amicable, invingem Germania la fusbal cu cinci la unu. Si? Alta. Se pune de o razmerita incruntata si mocnita, pe muteste si chiar pe furis, acilea, langa fruntarii, iesim de trei ori, precum cucul din ceas, sa ne incordam si sa hamaim inutil. Oricum, se zice ca iesim la orden, nu de capul nostrum, ci la auzul telefonului de manevra, cu manivela, „alo, cabina doi din lumea a treia? Briuselul, Londonul, Vasingtonul, axa puterilor centrale la patrat? Ne pare rau, prezinta ocupat, telefon suspendat temporar! Va rugam reveniti!”. Alta. Se incropeste, ca o tocana sleita, cu trufe si cu niste vita cobe, o companie gubernamentala, toata lumea incepe sa dea ochii peste cap dar, mai abitir, incepe sa se priceapa. Toate zambatele alea de spicherite de pe la teveuri si toti anonimii aia de listaci, adeca poliftici trasi pe lista ca sa sponsorizeze si sa ardice manurile emana pareri si opinii. Un Dolha sau Dohot, nimeni in papusoi, o toaca de lemn cariat il covarseste pe bietul B. Stanoievici cu termenul inflorat de varza de matase si frageda. Fiindca nu se exprimase in legatura cu romanasii din Vlahia sarbeasca, a fost caznit cu sfichiuituri de povara. Acu’, nu ca ar fi de vreun unchiul oscarica, dar nici cu alalalt nu mi-e rusine. Despre mamzela „abcisa” cu studii elastice de-o vara la Harvardul de jos, am mai vazut specimene prin corespondenta. Sigur ca nici Harvardul nu mai e ce-a fost, dar e si el pe clase, pe felii de competenta, nu va mai aduceti aminte ca si odrasla lui Copos facea nu’s ce oxfoarde si oxforduri ? Si, ce conteaza, din nimic, nimic rasare, poate fi solul extrem de manos! Stiti in cati ani se face gazonul cela rapanos de pe stadionul National? Una suta si ceva. De-abia dupa acest interval fatuca aiasta va deveni corigenta. In fine, ca tot veni voroava, adica fine del primo tempo, am zis noi deseori, in aceasta foglieta, ca trosbalul rumanesc nu va avea hodina, coloare si continut decat atunci cand vor disparea neamurile si dulapurile din el? Ei bine, mai e la un colt, cu alde Piterca asta, care nu are ca materie cenusie decat un trening la mana a doua! A proposito, cand le schimba cineva si astora sigla federatiei si acele echipamente mizerabil de kitsch?
