Asa ceva debita un idiotiseanu intr-o emisiune despre vreme, prezentata de o fosta taxatoare.
De fapt toate prezentaretele sunt sui, au ochii inecati in rimel si rochii sau bluze de papagal. Inceputul il daduse o deranjata mental, una, Corondraci, dar si acum mai apare un clovn in petice. Si astea sunt emisiuni imitate dupa altii, nu va faceti griji ! Dragii mei, limba romana, bunul simt si buna cuviinta continua un inevitabil curs de depreciere. Nu leul are tot felul de fluctuatii si flatulatii, pardon, explicate doct si rar si ininteligibil de catre celebrii gazetari economici, fosti contabili si redactori de viata de organizatie pe la „Scanteia Tinerelului”, „Lumea” sau „Arici Pogonici”. Limba, limba romana vie o ia la vale, se vorbeste anapoda, reclamele sunt mitocanesti de-a dreptul, se intra subit cu toate reflectoarele care bazaie ca un bondar direct in viata omului, ratingul nu permite nicio tresarire de instinct, se gandeste in transa larvara si lucrurile bune si stramosesti devin ridicole lovituri de scena obscena. Sigur ca nu numai de astazi, ci de haaat, de o buna bucata de vreme ne aflam in aiasta degringolada goliarda si hugoliana si heliadesca. Acum ne situam in „sezonul”, adica mai precis in seria a doua, ca la cantina, cand nu mai sunt trei meniuri, ci doua, cand s-a terminat felul trei si cand nu mai sunt servetele. Prima faza, a luxului umplut cazut pe mana unor chelneri imbogatiti s-a savarsit, trecand intr-o noua calitate, antisociala si de santaj.
S-a ajuns prea departe, parca in buza unui razbel tivil, e o baltoaca inflamata de urzeli crosetate pe dedesubt si o revarsare de mitocanie monotona neintalnita pana in clipa vorbirii. Asa dupa cum inainte vreme se fura cu acte doveditoare, acum se trece totul prin lege. Paznicii legii celei dure trebuie sa hie, am mai spus-o, tociti de viata, arhivari de sfarsituri de nopti fumegoase, altare de buna purtare, cucuvaie fara partinire si fara dusmanie. Dar e oare asa ? Pe vremea me, ca incepem sa dam inapoi, facultatea de Drepti era un fel de scoala ajutatoare pe baza de dosar pentru militieni valorosi. E adevarat ca era mare concurenta, dar nu pe locurile acelea in uniforma, ci pentru tot felul de consilieri juridici. Atunci legea era una si simpla iar tocmeala ioc, acum e invers, legile sunt cu nemiluita si primeaza tocmeala. Iar facultatile de profil sunt stupi de diplome calpe si de barne vapsite cat mai blond. Aceasta profesiune a devenit azi o semiprofesie de galantar si de mercurial. Am un prieten care a avut nesimtirea sa traduca Heidegger in romaneste, nu in colectiv si nu dupa frantuji, ca marii inteleptuali grotesti, ghedesei si icerei de cafine, ce a infundat o fondatiune, ceva si care a fost secatuit de advocati, iesiti mai dihai ca pescarii, primavara, dupa scrumbii. S-a apucat, ca tot preda filosofia la universitet, sa faca si Dreptul. Intr-o seara a avut o revelatie si m-a fost sunat : „Nicule, poti sa faci scoala asta in trei saptamani, are trei principii de baza si restul e apa de ploaie. Ce faceau romanii, ce e aia latina sau greaca veche, codurile lui alde Hammurapi si Napoleon, pe astea noroc ca le stiam dinainte si ca le-am citit singur, nu se mai fac ! E pierdere de timp, batrane !”.
Adevarul este ca avem oameni de foarte proasta calitate in toate domeniile, dar mai cu seama in domeniul acestei elite gazetaresti „de dumping”. ( Inebranlabilul Pataki Patachievici, parca asa se intituleaza, il avea invitat, am zarit pret de o secunda, pe cel mai guguman dintre plumitivii bastinasi, Carpianu, cu care si aduce de altfel, din poigneu si din gandirea scrofuloasa ! ). Sa nu credeti ca l-am uitat pe Turturicescu, il mai amanam. Suntem bucurosi ca strambul ala de Turciurica, securist de securist inacrit, a fost aruncat pe fereastra in gainatul existentei lui efemere !
Cineva se intreba de ce nu este bagat in seama prin lume sau prin vechea Ieuropa alde Base, vaporeanul nostru national-taranesc spre marlanesc. Pai, ce sa cate, la drept vorbind, cine se holbeaza la colonia noastra, cine sa-i poarte lui scrisorile de acreditare sau numai de informare, precum Pliniu cel Tanar catre Traian, marii concilieri fara bacaloriat, aia care ard gazul pe jde mii de parai si nu-i vara nimeni nici in seama, nici la vreun matineu ? Unul il apropie de capitanul Haddock, gura bogata si deloc meserias, mai mult ofiter politic, altul zice ca aduce cu Peron, fireste fara Evita ! Toate comparatiile din lumea larga se izbesc la noi de peretele lumii a treia, totul iese mototolit si borsit.
Cu sinceritate, nici ca-mi pasa de toate scandalurile zilnice, imbobosate de pigmeii de presa, de toate maslurile unde se dau in stamba alesii neamului nevoii, de toate ofilitele interventii pe „esichierul” politicii de periferie, politica de slugi, acum mergem cu americanii si maraim la rusi, maine suntem in stare sa intoarcem iar armele si bagajele, ca ne sade in obisnuinta !
