Politica de vara

Ca spritul omonim, cu mult sifon si rece, se trece si petrece intr-o lume buimacita de informatie si de imagine, de consum galopant si inutil, de reclama si propaganda, unde mediile – folosesc pluralul ca pe un barbarism – se intrec in a trage de maneca si a atrage un numar cat mai mare de musterii.

Compararea cu un magazin universal, cu etaje si raioane speciale, cu dusumele date cu pacura, cu statie proprie de amplificare si cu animatori cu ora nici nu mi se pare riscanta. Un bazar scris sau filmat, deghizat in vector colectiv de propaganda. Traim astfel intr-un prezent continuu, ca in poemele indiene vechi, unde totul este facut si refacut, citit din mai multe unghiuri de vedere, unde totul este pana la urma relativ, dar nu ca la Einstein, ci mult mai grav, aproape patologic, informatia de acum poate fi complet contrazisa de cea de peste doua ore sau de maine. Nu este aceasta o societate schizofrenica, stimati telespectatori, unde pana si viata si moartea devin fapte diverse? Dupa ce ne arata un autobuz cazut in prapastie, spicherita trece zambata la vacanta peltica a unei neveste de sportiv. (Atletii nu pot fi niciodata embleme nationale decat in odele lui Pindar si in tarile bananiere!) Totul, absolut totul, se consuma si se elimina, dar si marile pubele ale omenirii – muzeele, bibliotecile, librariile, cimitirele – sunt neincapatoare si trebuie reproiectate si tarate intruna, cat mai la periferie si cu cat mai multe manere postmoderne din beton. Si cine mai stie acum unde este periferia si unde centrul?

Pentru noi, societate vicleana si brutala, centrul de achizitii este, mai nou, Coana Europa, acest apendice al Asiei dupa cum o definea cineva. Traim in plina poliarhie, nu in democratie, intr-o lume unde deciziile sunt luate de o gasca si unde seara, pe stomacul plin si la tembelizor se fabrica ideea de consimtamant. Chestie de filosofie engleza de secol saptispe, ca asa ceva e in capul astora de centru-dreapta si de noua dreapta, rascoapta in caricatura, cu un plus de ghiolbaneala popeasca rastignita agresiv pe podeaua de fag si de os. La care se adauga si un rantas de sparcaiala intelectualista. Vorba sa hie, caci asa dupa cum nu mai avem oameni politici, nici inteleptuali nu sunt, de calibrul Zola, Chomsky, Steiner ori Sartre, bre, orice ati zice! La Ghedeseu nu gasesti decat niste baclavale rancede si niste zarzavagioace fardate. De fapt, singurul intelectual cred ca era mos Tache Brucan, chit ca nu stiu daca avea scoala de liceu, caci patablesiliichenii astia nu sunt decat niscai frustrati acoperiti, autori de articole compilate si baietani de servitoare de prin Oltenissa sau giudetul Velcea! Iar aparitia in panoplie, nu in efigie, a vaporeanului alaturi de un absolvent de la fara frecventa, un „hoitar” in acceptiunea marelui „nea Fane”, Fanus Neagu, a fost ca un imprumut de falfaire inutila! Dupa ce ca mai intreaga noastra Istorie este un sir de tradari picante si picate la tanc si dupa ce ca executam nonsalant matanii la Coana Europa – ce sa spui, acolosa a lustruit clantele si alde Cicciolina, de ce ne-am mira de tata asta din Luxemburg, Luxemburgul fiind o vale umpluta cu tarani ajunsi! – mai avem si tafne si obraznicii autohtone de vedete. Nu ne referim la alde smiley, sulea-spataru si cosoi, numele ii defineste indeajuns, ci la madam Radulesco, scoasa din anonimat de propriul sot, care acum se investmanteaza in moralista cam de talcioc. Nu sade frumos, fetita! Si ne mai referim si la neste caldarari de fraze fierte prin scoli de ocazie, de genul unuia Neghinea, popositi de prin Soldova sovietica sau Basarabia Saudita, de ne amintesc mersul pe sarma cu baston, papion si tilindru, dar in ciorapi de nylon, remaiati! Minti rasucite de provinciali entuziasti!

Doua imagini socante iesite din angoasele noastre de vara putreda ne caracterizeaza pe deplin: cel mai mare golitor de fisete, seful Fiscului, asa se spune, cu figura lui de vanzator de loz in plic, poposind in fata portii electrice a unui viloi de neam prost cu o paine de un leu si cu o punga de plastic plina de stiuleti nedepanusati! Bietul om! Si alta, un zgubilitic in camasa de forta, impenetrabil de curata, avand intr-o mana un steag si in cealalta o funie de usturoi, ca un fel de sirag pentru tamaierea duhurilor rele! Impreuna, imaginea centrifuga a Prezentului nostru horcaind ca in bodega din colt!

Ideile alea cu sfarsitul Istoriei si cu socul civilizatiilor par scoase mai degraba din mantaua jurnalisticii si a contrabandei cu texte bune de citit in tot felul de simpozioane de divertisment, la un piscot si o sampanie trezita. Cum sa se sfarseasca istoria, ca parcurs, mai ales pentru noi, tineri, nelinistiti, aflati intr-o continua si haotica miscare. Precum A. Severin-Hasdoio!

author avatar
Nicolae Iliescu
239 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger