Intai de toate sa vedem ce vrea sa zica meseria deloc usoara de artist. Inainte vreme, in vechiul regim, existau artisti simpli, emeriti si ai poporului. Nu stiu dupa ce criterii se dadeau onorurile aistea, dar unii chiar meritau, fie datorita varstei, fie datorita performantelor. Trecem, dar si adastam oleaca, fiindca astazi actori mari nu mai avem, declamatie nu se mai face, ca si semiologia la medicina, parca, nici examen de respiratie si de gafaiala nu se mai da. Tot pe vremea de dindarat pe cele opt locuri intrau noua copchii de stabi si de artisti, astazi sunt facultati de teatroficare si pe la Targovraiste si pe la Scarboviste, asa ca nu mai zicem nimic! Artistul, bre cititorule, vrea sa insemne al de face opera de arta, creator miuzical, plastic, teatral, literar, fire de bohem, temperament fantezist, excentric. La noi, dupa Involutia din 1990 toti, dar absolut toti artistii au dorit sa devina de profesiune liberala si “liber-schimbista”. Cred ca va mai amintiti ca era in epoca si un professor de istorie literara, deloc prost de altminteri dar cam lipsit de humor, desi se ocupa de pregatirea brigazilor artistice prin facultatea noastra de Litere, care inventase si un astfel de partid, liber-schimbist, usor malagambist. Buuun.
Ei bine, paranoia autohtona nu ne-a dat ghes sa ne incadram la stat, caci si acum statul pute, nu ofera ceea ce ne dorim sau ni se pare ca ar fi cazul sa ni se dea. Fapt pentru care devenim liberi si pefea, adeca persoane fizice autorizate, prestam servicii, semnam contracte si dorim recompense. Un autor de reportaje de pe la Scanteia Tinerelului cerea pentru un articul de sport plasat in cea mai mare gazeta populara a unor ani din urma, gazeta de treceri pe sub bariera si de stomatologie veterinara, nici mai mult dar nici mai putin de doua mii cinci sute lei in banii de azi. Multi actori au crezut ca daca isi fac sali si participa la suse si alte reclame aduna nestemate din gradina ursului. Unii dintre ei, care si-au facut averea vanzand costume de la Apaca si pungi de plastic se plang acum de fisc si de garda de finansa sau de maidanul de conturi. Scrietorii au crezut ca singuri isi oferteaza productiunea si devin milionari sau macar vietuiesc din scris. Toti s-au vrutara profesionisti si se mai dau si azi, molatic si hamesit, pe la diverse canale si canalizari de televiziune trash sau de nisa. Dar vor pensii. De unde? Evident, de la Stat si de la Gostat!
Prin anii ’90, cu mult umor Motu imi spunea ca scriitorii au pierdut startul la catarat pe tancuri in vremea revolutiei. Asa este, atunci nu mai pridideai de actori. Care de altfel au obtinut destule onoruri, mult prea multe pentru valoarea lor. Atunci s-au umflat nepermis. Toti au devenit “cunoscuti”, “celebri” sau chiar ”mari”. Mai intai politic, apoi si institutional. Nu mai aveai loc de ei si de vorbele lor intelepte. Ei, care in general nu citesc in intregime nici macar piesa in care joaca, isi citesc doar rolul!
Astazi, la noi, repetim, nu mai exista mari actori si mari actrite. E intr-un fel destul de logic sa-i preamaresti pe cei care mai raman in viata si/sau in activitate. Dar asta nu inseamna nicidecum ca tot ceea ce sufla ei pe scandura sau prin vreun coltisor de televizie este genial. De pilda, am vazut-o pe Seciu, care era totusi o actrita, intr-o execrabila montare a “Livezii” cehoviene, jucand ingrozitor! Apartenenta la grajdurile lui Gogu se vede ca nu i-a priit ! Orice s-ar spune, cazul de impostura vehementa si cu coc il detine Arsinel. Acest actoras sau actorist, dupa parerea mea mult sub nivelul lui Tociu, nu a jucat decat in manele vorbite! Nu are pic de talent, de umor, poseda ceva, destul de putina voce ragusita, dar nu are prezenta scenica si nimic, absolut nimic sa te atraga. In schimb aduna onoruri peste onoruri, teancuri. Nepermis de multe pentru slabele lui puteri. Vorba cuiva, lipsa lui de har este direct proportionala cu lipsa de talent. Am auzit ca onor. Primaria vrea sa-l faca pe asta cetatean de onoare. Nu se poate asa ceva ! De ce, pentru care merite? Ca apare prin diverse suse si prin reclame prostesti? Fiindca-i directorul unui teatru pentru coafeze si taximetristi care nu mai functioneaza nici ala? Bun, rau, pe vremea cand el era secretar de partid era chiar de revista, numindu-se “satiric-muzical” si avand pana in ’90 trei sali, dintre care una de vara, “Boema”. Acum e o ruina.
Artistul nu este deloc rau sa aiba o slujbulita platita, sa nu impuste francul si sa lustruiasca bulevardele, ca Jarry sau Appolinaire – desi, vorba sa fie, la noi nu exista cineva de calibrul astora – si sa moara tineri, e bine sa fie si luat in seama, caci fantezia lui poate fi buna la destule, mult mai utila decat rigiditatea absolventilor de “Marketing” sau de “Management” in sos scazut! Toata lumea rade de performantele lui Marin Sorescu, Fanus Neagu sau Dinu Sararu – care chiar exista! – pe unde au fost numiti! A ramas ceva in urma lui Caramitru, Musca sau Iorgulescu? Sau dupa asta despre care vorbiram? Aud
