Marturisesc cinstit ca sintagma de mai sus ii apartine unui bun prieten, poetul si profesorul Ion Corbu. Biata mea mama m-a invatat sa nu iau un cap de ata de la nimeni, asa ca nici vorbele nu mi le insusesc. Marturisesc de asemenea ca nu m-a interesat niciodata politica, mai ales cea damboviteana si mai ales dupa marea aglomeratie din 1989. Sigur, Damboviteaua din cotet, ca generic, se intinde de la Orsova la Harsova, de la Vama pana la Vama Veche si de la Certeze pana in meterezele Dunarii fierband la cazan! Adeca asta facuta pe picior si la coltul mesei, de azi pe maine, pe spatii mici si pentru meschine schimbari de pozitie, politica fara delicatese, oabla, ofilita, de neamuri proaste, politica de televizor, de interes si de moment, nicidecum de monument ori de biblioteca, politiceala de „studentasi fara bilet”, care cred ca gata, s-a dat drumul la libertatea aia negativa, fara de nicio constrangere. Daca mai adastam putin, asa ceva readuce in vorbire reaparitia claselor si lupta dintre ele, secesiunea sociala si lumea de paraziti si de rentieri. Dar mai frumos ne readuce in memorie publicistica lui Vinea, Ion Vinea, bun poet si bun prozatoriu. Zice alde dumnealui: „populam o regiune coloniala, o paragina unde cateva sute sau mii de profitori joaca prost rolul de dirigenti si de burghezie peste cateva zeci de mii de profesionisti si de functionari carora gulerul si cravata, si poate si cursul de piano al nevestei, le procura iluzia unei infruptari la ospat”. Zice astea in „Facla”, in 1932. Aurzi dumneata, curs de piano! Pai, cate neveste au astazi ticul aista, bre, Chiritoaio? Cate mai caznesc instrumentul cu pricina? Ai?
Sa fim bine intelesi si struniti in vorbe, sedem si ne plangem la marginea Evropii, la imbinarea imperiilor si maimutarim si noi ce vedem la altii. Imitam tot, de-a valma, institutii, festivaluri si premii inutile (cum sunt TIFF, Prometheus, chiar si Gopo, ce a ajuns o parodie mediocra!), formate de emisiuni si personalitati desculte. Pana si ranile si plesuvia le imitam, nu va mai amintiti cum aparea la inceput Base, cu floaca aia de mata plouata care-i dadea un facies de achizitor de sticle si borcane? La noi nu exista nici Stanga, nici Dreapta, ci o adunatura de moftangii ce imita gros ceea ce cred ei ca ar trebui sa fie un politician. De aceea, nici oameni politici nu prea exista la inaintare – cu foarte rarefiatele exceptiuni ale unora de stau in banca lor sau mai bombane cu talent – si numai la palierul nostru bastinas, un pachet de arivisti minori. Nu au prea aparutara insi constienti de sarcina ci li s-a dat in carca, insi dotati cu simtul datoriei si al onoarei, insi care sa serveasca o idee, daca nu o tara. Sa serveasca, nu sa se serveasca si sa ne aserveasca!
De aceea, ideea americanizata de electiuni cu ghirlande de descantece si de farmece este puerila spre complet idioata. Insasi ideea de partid politic, de un „patrat” de veac nou incoace, pare asa, cam ca o adiere de nerozie! De almintrilea, nu nutresc nicio simpatie stridenta pentru liderul cu fata de sef de ghem de cale ferata si cu nume de mare „poet clujean”, cum il potcovea uriasul Arghezi, dar varul Vasalie Bleaga pare cel mai in masura sa organizeze orataniile din batatura formatiunii-fantoma ce ni l-a livrat pe cambuzierul national! Cel mai frumos sughit de la maslul acestor bipede l-a constituit flitul suflat catre madam Gogonica Parascovei, Muma Padurii in tinerete, cea mai detestata si detestabila figura a polifticii de zoaie din gubernia noastra! Asta e buna doar de groapa cu furnici, nici macar la groapa de gunoi nu are ce cata! Nici macar soarta securistei aleia manjita de uitare ranceda, Bona Busca, nu merita s-o impartaseasca. Merita sa mearga de manuta si de degetut cu Tafaloaga al ei, baietanul cela cu mandibula de tabla galvanizata!
Iarasi ma inturnez si dzic: scornirea unei miscari de spalat podelele si putina e ca un mop de mei pe constelatia de faianta a unui closet public – a proposito, mai utile ar fi aceste instalatii instalate in centrul urbei, decat framantarea unei gasti ca un junghi in salele descumpanite ale politocratiei dambovitene! Fata de cati mini-steriabili de exterior am avut, Cristinica De parea mai putin dus cu pluta, de altfel el doar platise o viza de intrare, nu-l descaltasera aia la aeroport ca pe spoliatorii de scrumbii coapte in tipla sau in pergament. Dar asezarea in capul trebii celei mari este cam larga pentru ’mnealui, nici nu-i sade bine surtucul de lacheu anofel, mult mai pe masura numitilor Sevastel Labaroiu, cu mutra busita de ulceros bizantin, sau Cristofel Perda, cu mutra suava de schizoid in serie! Ptiu, sa fie la ei, acolo!
