Inainte vreme la radio era prezent Minoiu, minutul si scorul. Ce s-o fi ales de omul ala? Despre marii crainici sportivi, cu Ghitulescu in frunte, ce sa mai spui, cu Domozina, cu Victor Ion Popa, om cu scoala, mereu de la Cluj, cu Secosan.
Apoi ai specializati, Tanasescu, Groman, la rugby, Diamantopol, la hocheiul lui Ragulin, sporturi pe cale de disparitie la noi, pana si coborand la alde Coca-Cola sau Coca-Cosma Teoharie, cum il chema, care era un impiedicat, dar se chinuia si el, trudea, vrea, parca ii mai ai si acum in auz! El, ultimul, comentase finala cu Steaua, in 1986, ca Topescu se apucase de vorbit in dodii si neintrebat. De aici i s-a tras asa-zisa disidenta, ca spusese cum ca ar fi bine ca fotbaliatorii nostri sa ia calea strainatatii, ceea ce se intamplase pentru anumite produse, ca Parcalab, de par examplu. Totusi, alde Topescu, chit ca divaga si te plimba prin toate subsolurile artei si te mai informa pedant si pe unde a mai mancat el un snitel, era oricum cel mai bun, mai ales in lipsa de altceva, trebuie sa o recunoastem cinstit. Si in ciuda faptului ca nu avea nicio specializare sportmana, efectuase ceva calarire in zori. Unde ne sunt comentatorii de antart? Astazi avem parte de umpluturi, de improvizatii sonore, de insi care nu stiu nici ce se intampla pe teren, nici ce trebuie sa-ti spuna tie, in limba romana standard, dar defileaza in costume de firma, ridica mana sa le vezi ceasul scump si pe dreapta, la tenis nu mai prididesc cu graseierile, desi suntem fixati de multa vreme pe locul 181 din 150 de participanti la fileu! Sau la fuleu, cum o fi mai bine?
Mai fiintau niscai comentatori “aliganti”, Mircea Radu Iacoban si Grigore Ilisei, ambii doi scriitori moldavi. Gratie unuia dintre “dansii”, devenit sef la studioul teritorial teve din “dulsele targ” au irumpt, navalit, erupt heirupist dudusile moldave ce ne-au intocmit neste emisii ce nu vor ramane niciodata in nicio arhiva televizata. Ultima, cea mai toapa dintre toate, Pacurarariu – desi e greu de stabilit care e cea mai cea! – se preumbla cu poseta prin Inghiltera si vorbeste cu niste codane puse sa studiruiasca pe sponci!
Dar despre altceva vreau a va atrage atentia in acest strop-cadru : prietenul meu aflat la cateva pagini distanta si pe care il consider a fi cel mai reusit gazetar de sport si cred ca nu numai, aparut la noi dupa 1990, adica Razvan Boanchis, cu care nu ma aflu intotdeauna in acord – ar fi si plictisitor si am vazut la ce dezastru duce unanimitatea si cimentarea de opiniuni! – si-a manifestat in scris o parere, cum ca UTA este adevarata campioana fotbalicoasa a provinciei, altfel zis a tot ce reprezanteaza altceva decat Bucurescii. Asa si este, chiar daca Stiinta sau apoi Universitatea Craiova a avut performante evropenesti mai faimoase, aradenii luand sase titluri, nu patru, precum Craiova, Petrolul, Ripensia si mergand si ei intr-un sfert de finala de cupa continentala! Ei bine, afirmatia – la care s-au adaugat niscai consideratii politice si altele despre Rapid – i-a pus pe jar pe stelisti. Comentand si dandu-i dreptate, am primit ceva urecheli la randu-mi. Nimeni nu-i nebun sa spuna ca Steaua nu este cea mai performanta echipa romaneasca de fotbal, jucand doua finale de CCE si castigand una! Dar daca de pilda iti amintesti ca atunci nu evoluau echipele englezesti, suspendate dupa drama de pe Heysel, si ca fiecare tara inscria doar o formatie, nu doua, trei, patru, ca acum, nu inseamna ca dai dovada de lipsa de patriotism. Si ca finala de la Sevilla a fost ingrozitor de plicticoasa, ca si asta ultima, dobandita de Chelsea. Deci noi nu avem suporteri, ci ultrasi!
Ca in politica, fotbalul bastinos se joaca mai mult la nivel de galerie, in Cismigiu, la o tabla, un mic, o ciusca, o bere si un pumn de seminte. Si mai mereu conteaza impresia artistica in dauna performantei stricte. De un alt parexamplu, putini vor sa-si aminteasca de finala din ’89, Steaua – Milan, 0 la 4, pe care am vazut-o parca impreuna cu Marcel Puscas, Genu Suciu, Florica, Grosan la Traian T. Cosovei in casa. Recunosc faptul ca eram singurul senin, spre iritarea celorlalti, fiindca nu credeam niciun moment ca Milanul de atunci, cu van Basten, Gullit, Maldini, Baresi, Rijkaard si Ancelotti nu era cu trei clase peste Steluta noastra ! Oricum, e bine ca avem si noi o cupa castigata, precum Franta, Iugoslavia, ma rog, fosta Jugoslavie si Scotia! Si sa nu mi-o luati in nume de rau, dar dintre astia doar cu zgarcioabele alea legendare de scotieni de ne mai putem compara, caci francezii sunt sampioni mondiali iar sarbii, cum le zicem noi, sunt adevaratii brazilieni ai Balcanilor! ( In curtea scolii din Aleea Circului, cel mai rasarit dintre pusti avea dreptul la porecla Geaici! ).
