Nu vrem a ne referi la organizare a temperaturii de seara, din fata ecranului tembelizorului, in primul rand, ci mai abitir la vindecare de acea schimonoseala vocala gargarisita de alde A. Marin, din Soldova noastra, nu din Baasarabia Saudita a lui Stratan, care aparea mai dihai decat „furculisionul” lui Guluta, din aceeasi comedie cu Chiritoaia. Slava Domnului ca nu o mai avem ca medicament in grila, ne bucuram ca ni se poate largi longevitatea, ca nu mai facem „infract” datorita colesterolului catodic marit. Asta ca interpretare. Ca reluare e de comentat instalarea in emisie a unor imagini vechi, din camara alb-negru a teveului, risipite dupa miez de noapte, cam ceea a facut tot timpul si mai face Raiuno.
Si iaca o noutate binevenita de cand cu poposirea lui Stelica Tanase la timona tvr. Am scapat si de teroarea aia febrila de Ramonab Edecarescu, de la Italia, colt cu Domnisoara Anastasia si cu Leonida, fata in fata cu Banu cu Manta si Intrarea Gladiolelor! Nici cu alde paluga de Joliana Tudor nu mi-e rusine, dar mai treaca, mearga! Nu despre asta am purces a scrie, ci despre altaceva. Deciu, suntem o tara cu mult prea multe canale proprii de televiziune – nu le-am numarat, dar cred ca sunt peste treizeci -, care depasesc si puterea de asimilare a receptorului si posibilitatea de a folosi oameni de meserie, extrem de putini de altfel. Aproape toate canalele au pretentia de a fi generaliste, doar doua, trei sunt axate pe o anume specialitate – filme, muzica mandelo-popularoasa, sport, desene animate. Cititorii de prompter provin din generatiile scolite rapid la diverse institutii de jurnalistica, ei nefiind nici faimosi si nici macar talentati. Toate televiziunile procedeaza la indigo: un talk-show in ora de maxima audienta, filme vechi si copii ieftine si decolorate, stiri mici, inventate, interpretate si introduse prin sintagme voit comice. Plus reclamele, care curg in prostie de la unele la altele, si astea ca format de o dobitocie fara asemanare! In general, tot ceea ce se programeaza pentru consum pe ecranele noastre este de o calitate cel putin extrem de foarte destul de mizerabila, pentru a nu folosi decat un euphemism in locul altor vorbe rele si grele. Calitatea insasi a celor ce apar este sub orice limita a bunului simt, ca inteligenta nu le poti cere! Si banii si ifosele curg precum boarea din floarea de mac, curg soios peste umerii obrajilor acestor natafleti ai imaginii. Cum e posibil ca un imbecilut precum Turicescu, o spun cu mare drag si cu multa convingere parfumata, sa stea protapit pe stecla trei ceasuri fara sa spuie nimic, nimicuta? Am mai auzit de la altcineva ca aparitiile pe stecla sunt, se zice ca in general, platite! Pai asa mai venim de-acasa, se mai intelege cate ceva. Chiar si in televizia publica sunt neste lefuri pe baza de contracte, auzi Dumneata, de te apuca ameteala (bine ca a plecat inainte de a veni rarefiatul de Arares Hobdan, baietul cela cu mult rumegus intelectual)!
Nici asta nu ar avea vreo insemnatate „diosibita”, ia, acolo, un dialog trecator afundat si infundat in namolul uitarii. Dar oamenii astia stau calare pe microfon si pe celulele noastre deloc stem, ci normale, prea bune, prea ca la tara si pipaibile, pe care le maltrateaza, dar nu cu vorbe bune. Si nimica nu iese si nici nu misca, doar fandaxie reumatica si monotonie de prisos de mai bine de douazeci de ani. Peste ani, astia nici macar insotitori ai timpilor acestora de acum, de tot hazul si de tot rasul, din naivitate sau din sminteala nu vor fi citati in vreun colt de pagina. Cata energie arsa in zadar!
Acusica, doar ca sa se afle in treaba – treaba mare, nevoie mare – numitii reporteri de tasnitoare defecta au dat in balbaiala savanta, misunand de rautati si de zbucium galagios de slugoi. Neavand nimic de observat, in sensul de facut hopservatie, au trecut la supozitii, pardon de expresie, ca de ce alde Ponta a lipsit de la program. Am mai vazut telegiornale si pe la multi altii, case mai mari, si niciodata o vizita a unui gestionar statal de-al nostru, mai ales a lui Base, nu era nici macar pomenita in vreun radio- sau telejurnal. Necum filmata sau recomandata pe post. Inca un lucru bun al TVR-ului, ca nu preia in direct zgindarelile epileptice si parazitii de pe undele conferentelor de presa de te miri unde! Sa vedem ce-o mai urma, ca de douaspatru de ani traim in acelasi serial iremediabil.
