AcasăEditorialStop cadruMici manii și micimani

Mici manii și micimani

O cireadă de persoane sedentare dar cu apetit de glorie, micimani sau mici maniaci, ca imbecilul, eufemistic, de Gustibus Zegras, un îngăimat de cooperativă agricolă de producţie, fostă gospodărie agricolă de stat cred că au ceva de spus în astă lume.

Suiți și ei pe covertă mai ales din interes și din milă, cred că locul lor este în rândul întâi și vorba lor ponosită are vreo greutate. Fiecare om are dreptul la vreun sfert de ceas de legănare în frânghia autorității, atât și nimic mai mult. Pe urmă se veștejește și atârnă precum Lia lui alde Tzara, ca o cârpă mălăiață. Tot așa cum fiecare om are dreptul de a fi prost măcar o dată pe zi. Adevărat că mulți  abuzează de acest obicei foarte natural și deosebit de sănătos. Oricine poate prinde o conjunctură pe cercevelele căreia se poate cățăra ca să vază ulița. Ulița vede dar trece mai departe grăbită. Pe urmă vine ploaia și cu ea altă vegetație, alți polipi, alte sensibilități și alte alergii. Așa se nasc aceste vibrații umane care nu înseamnă absolut nimic în Istoria geneticii sau în Istoria propriu-zisă. Eczema complexului se observă, trebuie s-o recunoaștem cinstit, mai ales la ăi refuzați sau la ăi mestecați și scuipați din posturile de dat autografe. Ce pohtă de scris au ăștia și mai ales de emanat povețe, blesteme și profeții! Nu dau exemple căci nu vreu a mă certarisi cu nime, pe unii îi chiar cunosc și-mi sunt simpatici, dar au opinii personale după ce nu mai sunt untdelemnul suprafeței lucioase. Cei mai drăguți sunt ăi care nici măcar nu au apucat a fi ceva, au fost doar propuneri. Însăşi prostia de-a personaliza Puterea ne şade în fire şi în fişa postului. Nu contează cine ocupă vremelnic un scaun, ci important e ca sistemul să funcţioneze şi să funcţioneze bine. Nu,la noi cine vine undeva schimbă nu numai tapetul, ci și pereții cu totul. Și mai ales spune că înainte nu s-a făcut nimic. De-aia nici nu avem continuitate și ne tac și izvoarele.

Funcția creează organul, de stat sau glandă ce-o fi el acolo, se știe. La noi, foncția te înșurubează în mustul victoriei, îți dă aripi, îți întinde gâtița în tablouri pe lat, dublu lat, alături de alte laturi și poate chiar lături zâmbărețe. Foncția te face mare legumă, te face magnetic, te face capabil să arăți Nordul, cu deștul înflorat de-un ghiul de folosință îndelungată. Tu și papa, depandă de accent,de capabilități și de selfie. Nu vedeți că la orice maslu zaharisit și de trotuar, la orice cântare din trombone și printre tomberoane apar toți, musai cu tilifonul la cingătoare? Ce-or face cu pozele alea? Le-or atârna pe pereți? Sunt exact ca ramele alea de prin cârciumi, cu vreun prezident, cu vreun actor sau cântăreț celebru, cu vreo starlet sau cu vreun fotbaliator. Sunt precum colecțiile de lame de ras sau de ciungă ale copilăriei.

Așa și cu ăștia, de largă recunoaștere internațională. Nu se zvonea că Băsăul, un deteriorat de litoral cu filtru, va fi oarece? Și, a fost? Nu,a fost așezat ca ordonanță ăl de ieșise pe bune din urnă, în compensație. Ca un penalty dat după un gol din ofsaid. Și dacă ar fi fost ce era? Devenea brusc deștept, însemna ceva în borcanele Istoriei? Tot o secreție umflată de politichie purulentă. Acum iar ne dăm de ceasul izbucnirii evropenești a unei modeste fătuci de provincie și de conjunctură. Zbatere pentru un rol banal, decorativ și mult prea multă ambiție de baltă pentru o prostuță care nu are ce căuta acolo nu îi este locul. A fost sau n-a fost, ca acceleratul respectiv, ca rapidul de Midil sau ca tejeveul care nu este? Copchiii ăștia de trupă nici nu ocupă bine postul că și devin amintire.

Păcat că nu mai există meseria aia de manechin care cerea biletele de peron cu o voce joasă, răspicată, râgâită. Acum a apărut manechinul gonflabil și inflamabil, purtat pe umeri ca un trofeu de vânătoare transmis în direct.„Din  văgăuna  gâtului / ţâşneşte un stol de păsări ciripitoare şi verzi  / Mâna îşi înfige ghearele / ghearele lungi cât un taur fiecare în parte,/ mâna îşi înfige ghearele în miraj  /Ochiul suspendat priveşte deznădăjduita zbatere”. Nichita, v-am mai spus, cine altul.

author avatar
Nicolae Iliescu
329 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger