AcasăEditorialStop cadruMASCARICI – SEF (basm besmetic)

MASCARICI – SEF (basm besmetic)

Un important scriitor si gazetar roman mi-a povestit odata ca dadaistii nostri aveau un personaj special pe la Balaceanca sau pe la Marcuta pe care-l cultivau asiduu. Asta scria si desena lucruri neinchipuite de mintile sanatoase.

De-un paregzamplu, ii dadeau o coala de hartie si-i trasau o tema. Omul cauta sa scrie cat mai citet, in cerc, ca un fel de melc, pornind din centru si umpland incetul cu incetul marginile. Caligrame, ce mai incolo si incoace! Ei bine, i-au dat tema „sef” si omul s-a asternut pe treaba. Chestii scurte, banale, comisar-sef, redactor-sef, sef de partida, sef de sala, de masa, de birou etc. Deodata, a pocnit ghinda talentului nativ si a purces la slefuit ingemanari: ministru-sef, rege-sef, imparat-sef! Pai aici a intrat deja in Ionesco! Si te mai miri ce ruptura a provocat „Cantareata cheala”!

Ei bine, s-a dat drumul la vanatoarea de papagali si incepe campania de treierat cu scoposul de a asigura prezenta cea mai inalta in scranciob, scranciobul din capatul aleii, fapt pentru care au inceput darile la semn si la gioale, aghezmuirile, cuvintele desalate, tacerile robuste si melodioase, araturile de toamna. Pe plan global, de la gloaba, suntem ceea ce am fost de veacuri, o pata neagra intr-un triunghi rosu (semn de circulatie postmodern amplasat de maistrul Huontanu direct in tomberonul curtii noastre!) impuns si impins pe musamaua Evropii. Care se sinchiseste totusi de noi, pamant roditor si second-mana  de lucru  ieftina de tot, si ne mai ofera un post pentru linistea si binele ei. Sa traducem cinstit, lautareste si cu amanuntul, Corina Cretu, pe care o firitisim dichisit si brodat, nu iaste comisionerul Romaniei, ci din  Romania! Chestie de nuanta. Dupa cum traduceam cu alde niscai lectori frantuji, cand mai era invitat cate cineva important pe vremea vechiului imperiu: a fost invitat realmente sau chemat, demandat! Pe atunci se faceau limbi straine, acum vaz ca ioc, traducaretele  padurete din miercurea desemnarii nestiind nicio limba, nici macar limba lor materna, limba romana!

Incepe campania de treierat, crapa zagazurile si se irosesc voroavele de rusine. Ca alea de duh nu au aparut fiindca nu au avut teren propice, numai parloaga, numai buruieni. Am avut intaiul presedinte, cu sceptrul laudat de ditamai Dali, nu Universal, desi e universal, ci Salvador Dali. A venit apoi unul mai de judet, Romanica  fiind  de  altfel un giudet al sarmanilor, vazuta dinspre Ooropa, o gubernie, vazuta dinspre Rusii. Bun prim-secretar. Apoi un presedinte de bloc, de cara apa cu damigeana la etajul noua, la spalatorie, profesor cam de liceu, dar bun si aista. A venit un zgomotos si inchisnovat presedinte de scara, de schimba si amesteca ialele, cutiile de scrisori, boxele, spatiile de parcare. Se pregatesc in vremea din urma alti prezidentiabilosi care nu vor putea fi, cel putin pana acum, decat mai degraba de apartament. Unul s-a mutat  recent, a venit din RDG si s-a insurat cu Astrid, de la doi, gurile rele zic ca a avut legaturi cu Stasi, altul a cazut cu liftul, de la patru,  una da sa ne trimita la ghena direct, fata femeii de serviciu si a batatoarei de covoare, precum si a unui sofer de Irta. La curtea lui Ludovic al Paispelea se purta palaria pe cap in timpul pranzului, noi nu stim daca avem ceva in cap! Ca  Ludovic al  blocului nostru, copil debil al strazii aciuiat in casa scarii, prin spatele blocului la ghena, pe terasa cand e vremea frumoasa, canta si bolboroseste vorbe fara de-nteles. E mai comunicativ cand tace.

Simpatic e nea Piti, de la sase, ai de joaca table pe cararea de la intrare il denumesc Titiri-Pitiri, un fel de schelalaitura cu care cheama matele de la scara. Are vreo douazeci de pisici, cam sturlubatice si slabe, precum tarii. Tarii find ca un fel de scrumbii de mare, mai mici. Ni-i aducea un vaporean, acuma e plecat, absolvent de institut de-ala de margarina sau marinata! Cum vine asta, si vine incarcat cu blugi si cu gramezi de cutii de farduri, le ia la bataie pe toate, ca are trei fete si o nevasta, asta ultima si cu aia mare vand sosete, chiloti si sutiene la magazinul de la parter, aia mica e cam naroada, da’ le bate pe toate, la un loc, metodic, cu cureaua! Si se aude de la ei de parca ar canta cucuveaua! Are si un frate asta, cam nevleg, neterminat asa, de-l iau bisnitarii din coltul blocului de prost si-l baga in tot felul de belele. In rest, e vesel, ca nu in zadar se numeste Cartierul Veseliei!

 

author avatar
Nicolae Iliescu
557 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger