Rar inceput mai bun de toamna haotica si de citat mai convingator si mai nesarat decat chestia asta cu „Maretia Dreptului”, scuipata printre dinti si pe niste scari de coborare nestapanita. „Mai ! da’ al dracului onanie de om e si acesta, zise Harap Alb.” Si mai incolo, ca sa nu se spuna ca am citat trunchiat : „mare ghiol de apa trebuie sa fie in matele lui !”. Onanie, cu accentul pe a doua silaba, adeca aratare, pocitanie, om slut, urat, avorton, starpitura, cuvant provenit din neogreaca, nannos, pitic, cu aglutinarea lui o, zisera specialistii in limbistica. Si noi, parafrazand descrierea rabelaisiana a lui Setila, observam ca mare gol trebuie sa fie in sinapsele lui !
S-a schimbat, dupa cum vedeti, doar decorul, viata curge la fel. Chiar daca vrem sa traim altfel si intr-o alta paradigma si mai ales fara de vaporeanul Base. Acoperim acelasi traiect, individul nu este nicidecum un subiect filosofic sau un actor al Istoriei, ci o simpla molecula operationala, pre-codata si reprodusa pe scara industriala. Democratie haotica, dar bine controlata mediatic. Si nu numai mediatic, ci si prin oamenii de roba. Prin roba nu mai intelegem tipi alde Richelieu, Erasmus, Becket sau Luther, politicieni si prelati de soi, purtatori de sutana cu tiv intelectual, ci de-astia, de butaforie, de incomplet cu neputirinta de judecata. Justitie, de nenea Iancu Caragiale! Stie dumnealui!
Aud ca un prost, turcescu intitulat, e in presa de douazeci de ani. O fi, nu mi-am dat seama, dar noi, care suntem de mai bine de treizeci si cinci, iar altii sunt si de mai dindarat, mai avem si memorie, nu numai talent. Astfel, ne amintim ca pe vremuri, adica prin anii ’80, mai ales dupa tezele din iulie, cea mai huiduita meserie era cea de advocat. La Drept, ce-i drept, se inghesuia lumea, ca oportunismul ne-a fost si ne este „far calauzitor” din cele mai vechi timpuri. Dar ce puteai iesi de acolo? Paltonar, aparator, un fel de perceptor, de bodyguard al regimului. Nu prea era nevoie sa stii multe legi, care erau simple si telefonate, nici nu aveai nevoie de multe cuvinte – cred ca in Drept nici nu se folosesc mai mult de vreo suta, cu formule-stereotip cu tot, „intimat”, „facem vorbire”, „pe cale de consecinta” etc ! Si, ce e mai interesant vine acusica, fiindca nu oricine putea fi paznic la stana republicii, lucrul esential si uitat din motive lesne de inteles: intrarea in acea asa-zisa facultate se efectua pe dosar, adica trebuia sa ai origine sanatoasa si sa fii verificat inainte de a incepe examenul. Asta pana in 1990 ! Ah, da, mai existau si locuri speciale pentru militieni, vreo patruzeci de nu ma insel ! Din randul acestor nimurici se extrageau, ca petrolul, monitorii sistemului, sa nu va mai mirati de ce specimene au aparut ! Adica Gusti Mazagran, Vespasia Sumanaru sau Mojica Macacovei! Ce presupuneti ca ar fi framantat astia sau neam de neamul lor, prin viata? Au intrat acolo nu pentru cariera, se vede si acum, ci pentru privilegii, incepand cu aprovizionarea prin spate, de la Gostat si terminand cu diverse functii si aruncari peste hotare. Desigur, printre toti acestia se numara si oameni de soi, am si colegi absolventi de buna calitate, dar ei nu puteau face nimic altceva decat sa raspunda ordinelor! Apoi, dupa ’90, Dreptul a ajuns, spunea cineva la tembelizor, apanajul scolilor ajutatoare de informatii! Cel putin, se pare, pana prin 1995.
De fapt, v-am mai comunicat-o, nu asistam la o stagnare, ci la o decadere. Se schimba moravurile, se schimba poporul, se schimba limba. Sunt mai multi profesori universitari decat invatatori, mai multi generali decat soldati. Nu mai ai siguranta la piata, in piata si nici macar pe trecerea de pietoni, Doamne pazeste si apara! Totul este la noi un surogat de existenta bezmetica. Persoana nu mai are valoare, nu mai este codificata, legea este lasata la bunul plac al unor fate si fantose trecute ca gasca prin apa, foste femei de serviciu si coafeze, fosti fatalai cu plete, complexati si isterici transportati pe aripile vantului si ale unui trai nesincer, dar cu sclipici! Una, Motzotzoc, o semi-anonima, scrie intr-un kilometru de biografie ca are doua doctorate si „cunostiinte” in vreo cinci limbi de circulatie si de circumvolutiune! Beniuc stia saptke si ruseste ! Si avea doctorat luat in 1934 in psihologia pestilor! Si era si poet!
Justitiarii de tara, toapele securiste ajunse care nu fac decat sluj si umbra degeaba pamantului, sa ia aminte la gestul ferm al unui sef de complet, ala al lui nea Nicu! E o iesitura cat de cat onorabila pentru ei!
LITERATORUL
A aparut un nou numar al revistei „Literatorul”, revista lunara de literatura si arta editata de Biblioteca Metropolitana „Mihail Sadoveanu”, Bucuresti. Ostenite de munca de peste an, condeiele se odihnesc acum, dar truditorii de cuvinte le vor inmuia in calimari, din nou, in septembrie.
