Aflati mai mereu, cum ziceam, la subsuoara periferiei si aflati mai mereu in treaba, ne supunem si noi unor tipare care isi au corespondentul aiurea, pe alte meridiane si paralele de specialitate. Aghezmuiti cu blestemul dulce al lui nea Manole, ala de cladea sisific ceea ce i se daulase de cu noaptea, in cap sau pe cap, ne preumblam prin viata cu mintea intre umeri sau rasfirata ca matreata, pe umeri, precum si cu vesnica mirare. Ce vedem la altii, facem si noi, dupa puterinte si dupa posibilitati, si nu ne miscam deloc din sedentarismul declamator si confortabil al lui nenea Iancu, brelocul nascocirii noastre pe acest pamant.
Iaca, neavand politicieni – eu aveam, totusi, un cunoscut care fusese si el, ca si altii, pentru cateva secunde ocupator de strapontina ministeriala si care la bere se lauda ca facuse politica inalta, da’ da tot inalta, cam cum cerea nenea Marcel, un unchi, schembeaua sau ciorba a la grec, fierbinte, da’ fierbinte ! – decat foarte putini, laudam cate un firoscos inegal si inconsistent cu titulatura de mare pisicher. De fapt, doar la atat se reduce aplicatiunea noastra in materie – in smenuri si in imbranceli, in danturi si in despartiri, parcurse cu iuteala fractiunii de secunda de lumina. Si, mai ales, in delicioase si neasteptate vindecari sufletesti la microfon sau la megafon, depanda de catindat. Par examplu, o data il faultezi prin lipsa subita de cvorum, alta data iesi in evidenta in piata centrala cu un manson de tabla galvanizata prin care ragai insulte melancolice, in coada de peste sau de paun.
Apoi cuvintele, demne de sclipiciul unei carti de aur, incrustate cu sideful timpului, cum ca alde Ics nu e agreat de majoritatea covarsitor de adversativa! Pai, ca despre Ararus Bostan este vorba in propozitie, el nu e agreat de nimeni, caci isi duce existenta rigida intr-un mod amatoristic si fraudulos. Chestiunea, de o gravitate inspaimantatoare si acvilina, este ca de unde ies astia, cine ii face sa apara, cine ii naste sau cine ii plamadeste din plastilina dumnezeirii? Se pare ca asistam acum la un nou razbel europeano-transatlantic, pricinuit de import-exportul de manzat clonat. Nu care cumva aceasta noua fericire la drum mare sa ne apara noua prin aceste proceduri de corectare alchimica a naturii?
Sminteala aia cu cinspe mii de specialisti s-a dovedit o zeama care a prins floare inca de acum niste decenii si ceva. Ca toata Romania a pornit din blocstarturi la mana a doua, e limpede ca Ozana cea cristalin curgatoare. Dar ca nimerica dintre cei de din aceasta dona nu a intreprins nimic, nicio scoala de dresaj intelectualicesc, este un pacat dintr-alea, strigatoare la cer. Spunea cinevasilea, istet ca un vers de Arghezi, ca noi suntem blestemati sa alegem mereu intre un rau si un rau si mai mare, tre’ sa him pro sau contra lui Iliescu! Institutiile se umanizeaza, prin contur carnal, vase comunicante de sange, fiere si bojoci, ca si invers, fiindca unii tind sa devina sau mai degraba sa se creada institutii. La trosbal, alde Seandu-Dulap, la banga, alde Tesaurescu, pana si la stabelimentele culturalicoase nu se mai da nimeni dezlipit ozmotic si amniotic, de zici ca s-au nascut in ele sau cu ele, deodata!
Plus ca, de mana a doua spre a opta fiind, avem nevoie de falitii neclintiti si personeli, cu certificate de moralitate si de buna purtare. Nu mai avem mari mesteri in nimic, dar avem porecle, de regi, de tari, de printese, de briliante si de alte bibiluri. Dispare cate unul, Dumnezeu sa-l hodineasca, tragem perdeaua neagra in cultura romana si nu mai prididim de dat rip-uri, moft papistas ca si aplauzele. Nu-i frumos sa spui de-astea, dar nu toti suntem Shakespeare, ce mai incolo, putina nuanta de decenta!
Acusica, desigur cu prilejul sosirii unchiasului cu barba in raspar si neajustata din foarfece, sa ne dorim numai lucruri placute, apte sa astupe toate necazurile de peste an. De pilda, poate da Dumnezeu sau vreun fonctioner de comuna sa nu se mai ardice gunoiul la ora zece, care-i si intrece, ca de trecut de ei, de gunoieri, pe ulita e greul pamantului! Poate da de asemenea Dumnezeu ca in toate zilele noului an sa se sporovaiasca la tembelizor doar in limba romana corecta si corectata riguros. Si, unde nu mai pui ca in anul ce vine, desi e electric — electoral, sa asistam la mai putina vrajba si la mai putine si la mai bine ticluite masluri, pomeni si festivitati la kilogram. Dee Dumnezeu — ca altcineva nu are cine si nici nu ar fi in stare — numai liniste si sanatate! Sarbatori fericite!
