Eminescu este steaua noastra calauzitoare, intocmitorul Limbii Romane, blestemul nostru de cultura tanara, asa cum este el, modest tradus, mai putin cunoscut decat Hagi si Nadia, ultim mare romantic de factura nemteasca, exponentul generatiei de la 1870-80, conservator-progresist, om de Dreapta, chiar rau de tot, cu accente xenofobe si derapaje antisemite, dar iubind oamenii simpli, Istoria si datinile dintotdeauna. Multe prostii s-au tot scris si vor continua sa apara, alti mari scriitori vor face o dupa-amiaza linistita din dimineata Limbii Romane, dar nimeni, cred, nu-i va lua locul de inaintemergator, de intemeietor constient al culturii noastre. Creatia cea mai reusita a neamului romanesc este limba romana iar creatia desavarsita a ei, cel putin pana la acest moment este Mihai Eminescu.
Fiind noi o cultura de lideri, ca mai toate cele tinere, in formare si vanjoase, fireste ca avem nevoie de statui. Nu e vreo rusine, nici culturile imprejmuitoare nu-s diferite, mergand pana la poloni sau chiar rusi sau greci. Fireste, neo-greci. Am auzit de la un academician serios ca la o conferinta un scriitor de la Atena s-a zbarlit cand a fost prezentat drept “contemporanul” in timp al lui Homer, Eschil, Sofocle si Euripide. “Nu, a reactionat dumnealui, eu sunt exponentul literaturii neo-grecesti, inceputa in veacul din urma, care i-a dat pe Kavafis, Seferis, Elytis, Kazantzakis si sunt mandru de asta”. Spunea la fel cineva ca pana acum, cea mai mare victorie a sionismului este limba ivrit, in care se scrie o literatura de buna calitate. Noi de ce sa avem complexe daca ale mai vechi popoare nu le au deloc ?
E un truism sa afirmi ca Eminescu a incercat sa puna in texte Limba Romana. In poezie, s-a jucat ca nimeni altul cu toata metrica, in proza este cel care da forma si umple de continut o magma de cuvinte adunate de pe te miri unde. El le slefuieste, le innoada si le face sa explodeze in imagini nepereche : tacerea e afara si lumineaza, raul se framanta, apele plang, mucurile de lumanare au ochii rosii, umbra are aripi, aerul e bolnav, stelele sunt vinetii si se nasc umede, Okeanos suna din valuri. Apoi, Eminescu a fost mereu un incomod si un ”incorrect politic”, pe sistemul de azi, un polemist care nu si-a gasit pandantul – poate singurii de talia lui sa fi fost, cu exceptia lui Maiorescu, Hasdeu sau Macedonski, dar prea tarziu si patimas ! -, cel care a demarat limba, dar si literatura romana, indemnandu-i sa scrie pe Creanga si pe Slavici, schimband replici cu Caragiale, alt mester al punctuatiei.
Eminescu, pe 15 ianuarie, da sens si substanta Zilei Culturii Nationale, zi festiva marcata peste tot de-a lungul si de-a latul tarii. Exista asa ceva in Italia lui Dante, in Spania lui Cervantes, in Canada, in alte parti. In Spania, Saptamana Cervantina este initiata de Juan Carlos de Bourbon, in Portugalia revolutia garoafelor il aduce pe Camoes ca simbol al culturii lusitane iar toate institutele culturale ale acestor tari se falesc cu numele lor, precum si nemtii cu Goethe. La noi, si asta zi este tot un fel de comemorare, tavalug de recitaluri, de cantece apoase, de vorbe ingaimate. Nici nu e obligatoriu sa reciti ceva din el, poti face un cenaclu dedicat lui, poti lua din avangardisti, din Arghezi, din tineri debutanti. Ziua Culturii, care cade fix pe ziua nasterii lui Eminescu, trebuie sa fie o sarbatoare, un prilej de bucurie. ( Fireste, nu conclave de idioti care nu au citit nimic din el si nu au dat macar un extemporal, precum ai trei invitati la Trancalin Stefurescu, retardatul ala poposit cu ploaia de la Cluj direct pe TVR 1 ). Poti exprima chiar si critici, cu eleganta si cu bibliografie. Poti dansa, poti rade, poti canta. Nu am sa inteleg niciodata de ce actorasii nostri trebuie sa raga atunci cand il recita. Cu exceptia lui George Vraca si a lui Ludovic Antal, care aveau o dictie impecabila si recitau corect si foarte decent, cel mai bun interpretator al “ghiersului” eminescian este Sadoveanu.
Fie vorba intre noi, Eminescu trebuie citit si rascitit inainte de fi comemorat. Cat am fost profesor, le-am dat mereu ca bibliografie obligatorie elevilor si studentilor mei Calinescu, cel mai serios istoric si critic literar, Vianu, cel mai limpede analist si Arghezi, cel mai bun componist, versantul celalalt al metaforei in Limba Romana. Suplimentar, D. Popovici si Negoitescu, precum si ce mai descopera ei si ce mai zice la dictionar. Eminescu trebuie citit si redescoperit pas cu pas, caci frumusetea lui iese de unde nici ne te astepti. Din sonete, din scrisori, din postume, din proza – insuficient analizata -, din traduceri. Asa cum limba franceza se subtiaza la Academia Franceza, cea cu patruzeci de fotolii, asa cum limba engleza este data de pronuntia de la BBC, programul national, asa si ora exacta a Limbii Romane nu e carpacita din haina vremii, ci este data de versul lui Eminescu.
