AcasăEditorialStop cadruLA DAREA SUFLETULUI

LA DAREA SUFLETULUI

Sigur ca despre Corneliu Vadim Tudor vom a vorbi, dar incep de-aici. Dezaxatul si Suspendatul National, rasul oamenilor se abtinuse pana la un moment dat. Apoi, dupa cateva  zile emana un part, vorba ceea “se strofocara muntii si fatara un soarece”. O vorba de neam prost, dar si de prost. Ca de-aia va spun, stau si ma intreb amaratul asta de se da bunicul pamantului, ce-o povesti el nepotilor? Ce povete le-o da? Sa sterpeleasca flote, sa dea foc la cambuza, sa care marfa de contrabanda?

Vadim Tudor a plecat pe drumul fara intoarcere. In astfel de situatii se zice “Dumnezeu sa-l ierte” sau nimic. Mie mi-a facut mult rau, m-a balacarit cu vorbe opace si zorite mai tot timpul, ca si pe ceilalti colegi de generatie, i-am si reprosat-o fata catre fata, cu zambet stramb. De trei ori in asta viata ne-am si intersectat. M-a mai si laudat, indopandu-ma cu stevie. Ca orice diabetic, avea stari contradictorii, azi erai geniu, maine un derbedeu. Cel mai atins a fost bietul Sorin Preda, caruia i s-a intentat chiar un fel de proces de demascare. Eu n-am fost asa, desi sunt cel mai echilibrat din generatia mea, dupa cum a declarat-o Crohul insusi, dar tot am facut pelada. Pe cronica aia de-o pagina din “Saptamana”, la cartea mea din 1988, am decupat-o si am atasat-o la dosarul de primire in Uniunea Scriitorilor (daca o mai exista arhiva, e acolo si acum!). Chiar si o injurie te baga in seama. Chiar si oamenilor cu care schimb vorbe contondente am obiceiul de a le citi cartile. Si daca sunt bune, o recunosc. Daca nu, nu. O si spun cu voce lunga, parguita.

Politic, Vadim Tudor a fost cu cinspe clase peste prostii din Palavramentul Romaniei. Am mai spus-o si o repetesc, noi nu avem decat un singur om politic, omonimul si omofonul meu, o spun deloc aglomerat, clar, desi-i departe de ideal sau de ce ne trebuie si-i voi reprosa intotdeauna ca n-a crescut pe nimeni alaturi. Noi mereu am votat pro si mai ales contra lui Iliescu. Intii direct, prin nea Milica, atunci cand s-a hotarat sa dam asa, sa vada aia alternanta si democratie stabila. Pe urma indirect, prin sperietoarea Vadim, careia i se atasasera etichetele de nationalist, rasist, antisemit, xenofob. Singurul care a reusit sa pescuiasca si sa rastoarne in urna voturile peremiste a fost Basaul, Basascu asta, cum il cheama. Tot un fel de Vadim, dar analfabet, necinstit, mult mai badaran, fara discurs, semi-cretin, popularos, nu popular in sens vehement, ca originalul. Aici mai e o nuanta: una e mahalaua Rahovei, alta comuna Basarabi  sau chiar cartierul Trei Papuci din Constanta! Una e Liceul “N. Balcescu” (Sf. Sava, acum), Facultatea de Filosofie, sectia sociologie, bursa “Herder”, alta scoala profesionala de soferi de vapoare “Limbricul Mircia” !

Strict literar, Vadim Tudor poseda un soi de pasoptism decorativ, o galeata de descriptii satesti si declamatii. O poezie vociferativa, de prepeleac social, dar nu prea vanturata decat de rime. Unele alaturari de cuvinte dau bine, arghezian: “tumori de ametiste”.

Forta lui alde Vadim sade in gazetarie. Scria o revista singur, citea, corecta, intervenea, dicta, spun cei care l-au cunoscut. Si-a luat ca pseudonim numele unui personaj celebru in Antichitate, Alcibiade, un dandy, ceea ce se credea chiar autorele nostru, sub toga caruia zbuciuma toate scandalurile. Specia caracteristica este pamfletul-vituperant, captusit cu vorbe groase, soioase. Aproape toti “ziaricii” au incercat sa-l imite, fara putirinta din cauza de lipsa de talent. Scoala Rahova, cum spusei, dar si statul pe langa un scriitor adevarat si mare: Eugen Barbu. Si acesta, pamfletul, evolueaza din 1990 pana in ultimele clipe, de la porecle tavalite prin  mujdei pana la mate aruncate in tigaie. Dintr-o gazeta, Vadim a reusit sa confectioneze un partid care l-a trimis in Parlamentul Romaniei in toate legislaturile pana sub Bas. Indraznesc sa spun ca totusi cel mai rau i-a facut finala prezidentiala. Vadim nu era de presedinte, ma rog, caimacam ce sunt astia dupa anul 2000; el trebuia sa ramana urechea atenta si gura spurcata a neamului.

Acum, la final de articul, trebuie sa vedem o chestie: om de carte si de vorba in colturi, nerotunjita la strungul metaforei decat foarte putin va mai fi, nu se incheie nicio epoca asa cum pretend “pitifelnicii”. Vor mai fi cate un Jirinovski, cate un Le Pen, cate un Trump, cel de la Jobbik etc! Ei bine, era sau nu necesar Vadim Tudor? Indiferent daca a fost creat au ba, precum facuse Mitterrand cu Frontul National (unde am vazut cu ochii mei mari familii din secolul saispe ale Frantei alaturi de diversi lumpeni!) eu zic ca era necesar si va fi intotdeauna extrem de necesar un astfel de personaj – acoperit aici si de o personalitate! Multi il considerau bufon, poate ca asta ii era si rolul! Spunea direct ceea ce altii se feresc din complex s-o spuna. Multe glorii de mucava si de hartie creponata s-au storcosit datorita vorbelor lui, duse dincolo de perdea!

author avatar
Nicolae Iliescu
1.177 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger