Sau mișună și se substituie provocator și meschin. Iacă, înainte vreme dacă deveneai ceva șef, șefuleț sau șefulică era absolut necesar să treci prin niscai cursuri de specializare la „Fane Babanu”, de management cum s-ar zice acușica pe radicalele astea păsărești de ultimă ploaie. Acum, toți miniștrii se laudă cu școli de informații, mai mult sau mai puțin mascate ori chiar direct cazone.
Mi-aduc aminte că un coleg din presă a emis prin anii 90 sintagma „istoric militar” și a lipit-o de Florin Constantiniu. Un așa-zis specialist în învățământ, Stas, este absolvent de școală melitară. Militarul e fanfaron și mărginit, ca la Plaut sau ca la Ba cal, ba șa. Academicianul citat, deosebit de simpatic și bun cunoscător de Istorie, lucra într-un colectiv al Editurii Militare împreună cu cei mai buni și mai aplicați istorici ai vremii. Editura respectivă publica și literatură, inclusiv pe noi, generația optzeci. Armata română nu era chiar ciuca bătăilor și a ironiilor, o adunătură de mai mulți netrebnici ca astăzi, ci conținea și oameni de foarte bună calitate. Acum toți micimanii, furierii și depanatorii limitați deveniți peste noapte generalissimi oficiază, dau sentențe, par geopoliticieni de mare recunoaștere internațională. Și ceea ce-i mai grav este următorul fapt: odată ajunși ceva, indivizii ăștia cred că sunt acolo pe merit, nu din conjunctură, pe liste și probabil pe bani, să nu ne ascundem după dește. Cartierul Deveseliei cu Caracalul ca adjuvant.
După mine, revin, persist şi semnez, nu tipul de Lipan, Ion sau de Moromete, ruralul chibzuit sau pătimaş sau îndărătnic-mucalit ar fi cel mai reprezentativ pentru proiecţiile noastre simbolice, ci acela al lui Dinu Păturică şi al seriei sale, din care Mitică ar fi cel mai răsunător. Vorba uriașului Arghezi: „cine-i prost la Capșa e prost oriunde”. Nu cred că a fost cineva deosebit de atent şi nici nu cred să-i fi dat prin cap cuiva să studieze personajul românesc în literatura străină. Chestie de imagologie, altfel zis. În Balbecul proustian apare un fel de director de hotel, prostuţ, unsuros şi cabotin, la un umorist ca Alphonse Allais apare un baron ce fusese pedichiuristul reginei României, Carmen Sylva, care făcuse o imensă avere din astă preţioasă îndeletnicire şi care se mai şi numeşte Lagourde – unde gourde înseamnă dovleac, ploscă sau, pur şi simplu, prost sadea ! „Şezi frumos, că te vede madam Carol”, nu remarcă genial Caragiale? La Paul Morand, bun cunoscător din famelie al moravurilor bucureştene, apare un Nicu Petresco, studinte în filosofie la Sorbona ce, pentru a-şi plăti studiile, o face pe şoferul americanilor celor plini de ei şi de bani. Şi Erich Maria Remarque are un personaj feminin născut dintr-o mamă româncă etc. Aşadar, în general, personaje simbolice, uşor exotice şi cam Păturici ! Adecă, altfel spus, oamenii cu care străinezii sau străineţii veneau în contact.
De unde vor fi venit asemenea aprecieri ? Păi, cum de unde, de la noi şi de la creaturile noastre, de la noi și de la racilele noastre, de la noi şi de la deraierile noastre comportamentale. Uitaţi-vă la alde noi, acum : toți vor să pară ceea ce nu sunt, poate repet, vor să mimeze ceea ce au văzut la alţii sau în filme, doar un moft, un comision, un parandărăt şi un şperţ, ciupeli, coane ! Orgoliu de fabulă de La Fontaine, el crede că-i diademă, dar nu-s decât neşte papuci vechi, soioşi, de ofiţer acoperit.Vă mai amintiți cum apăruse un prost, Roman, care încerca să explice gestul oribil al lui Căcârțu sau Cocârțu, de fugă de răspundere? Faci așa ceva la douăzeci de ani, la bodegă atunci când prietenii te pun să plătești și tu n-ai un ban în buzunar, sau la nuntă, când te forțează mă-ta sau mă-sa, dar nu când vrei să gestionezi o țară! Iar ăla bălmăjea cu figură de pocăit ceva despre căpitanul de vas care răspunde nu știu ce. Bă, păpușă scumpă (așa li se adresa bolnavilor psihic un prieten, medic de Obregia), căpitanul de vas se scufundă cu vasul, nu spală vasele și putina!
Alt moft de Dinu Păturiciu este apartenența la liberalism după urechea bleagă, dacă nu chiar neo.Liberalii erau ceva boiernași,bonjuriști,veniseră cu idei și cu pălării apte de-a înlocui ișlicul, nu erau golanii ăștia subingineri de TCM sau repetenți cum sunt ăi de la Cultură și de la Educațiune de nici nu știu să silabisească o tăiere de pamblică. Au descoperit acum un conac de-al familiei Brătianu și niște atenanse, foste semeteuri recuperate de guvernul PSD și le-au transferat pe lista de muzee naționale! Auzi dumneata! Muzeul de la Constanța nu mai e național, adică Tomis, adică Ovidiu, adică Adamclisi și alte dobrogenisme și dobrogene și devine național un conac din comuna Florica a lui Vasile Tomazian! Te umflă râsul-plânsul cu astfel de lături provenite dinspre formațiunea gunoiului de Băsău, care o vedea prezidentă pe fata unei femei de serviciu și a unui șofer ! Teodora Vizanțului, frate, ce mai atâta!
Alde acum și aldămașul