AcasăEditorialStop cadruISTORIA CA SPECTACOL…

ISTORIA CA SPECTACOL…

…de circ ! Tanar si nelinistit,  sa faci fata distractiei, sa-ti creasca adrenalina, furios si  iute,  agitat si  deprimat,  astea  sunt starile pe care nu numai ca ti le induc  viata  si televiziunea,  dar chiar ti le cer, ti le striga necontenit seara de seara, zi de zi, reclama de reclama.

Auziti aici, cica torizina  creste nivelul de dopamina, serina si acetil-L- carnitina cresc nivelul de acetil colina, apoi glutaminele ridica nivelul de GABA  si nesimtitul de acid gamma-aminobutiric, pentru ca in sfarsit triptofanul sa ridice hodoronc-tronc  gradul de serotinina. Vedeti ca nu-i de joaca? Ehei, ce sa mai zici, ca nea Matache Macelarul din filmul publicitar cu mizilicurile mestesugite! Poate singura prezentare comerciala mai de Doamne-ajuta din ultimele decade! Caci ceea ce ati citit mai inainte insoteste un meticulos prospect de medicamente.

Peste tot, oameni buni, pe toate canalele si canalizarile teve – exceleaza aici , fireste, otv dar si protv, cele mai trash televiziuni locale – voci tivlite, tivluitoare, tipatoare. Bazar de sunete si de imagini care aduc cu sine remedii de trezit somnambulii sau de adormit in picioare. Ce mai, o lume haotica, violent colorata  si consumabila,  cumplita risipa de orice si chiar o insulta la adresa bunului simt comun. Ar trebui suprimate si stirile astea care numai despre nenorociri ne informeaza acut, ce atatea  Strasbourguri si  ce atatea G8-uri si G 20-uri, ce aduc ele oare? Ce rost atatia trimisi speciali aruncati in ceata, in nameti, in foc incrucisat, in direct! Ce spor de actualitate avida aduc ei ? Ce mare scofala daca o amarata, Latrinel Presu, se dovedeste securitista? (Astia toti, “elitistii” au fost inventati  cu voie de la Agie si s-au tras ca margelele, unii pe altii, ce s-o mai lungim! Sigur ca nu are vreo importanta, cum nici existenta lor nu are vreuna, dar e bine s-o stim chiar din timpul vietii. Lor!). Ar trebui eliminate, zau,  din inventarul nostru casnic toate telejurnalele care nu aduc nicio informatie, nu te invata nimic-nimicuta. Si pe vremuri, nu ne interesa decat rubrica meteo. Si acum, in America, aceasta rubrica  este cea mai urmarita si tine un ceas, ca e teritoriu mult de povestit! Si ce sa vezi altceva, dosul unui politruc externat din balamucul gubernamental sau pe vesnic pomenita madama Turtoiu sau o toaca ingrijoratoare de vorbe-n vant? Pana si moartea, cel mai ravasitor moment din viata unei vietuitoare, este tratata gelatinos, alb, indiferent, ca si cum ai vorbi despre cresterea viermilor de matase sau despre crosetarea unui pulover de lana!

S-a marit numarul de consumatori si de oameni sarmani, dar s-au imputinat trenurile. Pe zapezile de dindarat  s-au suspendatara trei sute si ceva. Pai, noi om avea mai mult de cinci sute in toata tara? Cat, septe sute?  Transport paralizat, catune aflate sub nivelul zapezii, oameni degerati in propria casa, masini blocate pe strazi. Viata insasi nu mai este demult un bun de folosinta indelungata, se fusareste si se rasfoieste ca in taxi.  Chiar asa, ati observat ca a disparut ideea de folosinta indelungata? Luai un frigider, cu sau fara aprobare, un Zil si te tinea doua vieti, il lasai si la nepoti, acum orice marca sofisticata produsa in licenta te tine cinci ani.

Iar dupa toate astea, ehei, vin intreruperile. Intai de gaze, care se mai si scumpesc, dragutele, “pe sest”, nu pe sist, dupa cum ne anunta insusi burgmesterul. Nu tine mult sincopa, o zi, doua, dar, ehei, cade cablul, care, ei bine, tine cel putin trei zile. E adevarat, e mai liniste si mai bine, scade si adrenalina si creste pofta de citit sau de vazut un film pe dvd, un film serios, nu “dramele de chiuveta”, dupa cum admirabil de correct le-a definit un cronicar extern, ale cinematografiei romanesti de ultima data. Dupa ce a revenit cablul, cade telefonul. Ei, aici nu-i de saga, firma serioasa, te chestioneaza ca la Secu sau la Cia, totuna, ti se da numar de reclamatiune si ti se anunta cu calm ca defectiunea se remediaza, intre doua si septezeci si doua de ore! Odata revenite tonul si semitonul telefonului, in sfarsit  se opreste lumina! Ei bine, da, incet, uleios, in trepte, cu o diminuare a tensiunii ca peste doua minute sa se instaleze bezna. Si aici e bine, iei o cina romantica  fara chiuiturile starletelor si traseistelor din cutia cu maimute a tembelizaurului. (Si pe astea, prieteni, de care se mai agata la birt si vreo vedeta neautohtona, nu stiu daca ati remarcat, le cheama Menghina, Ghenea, Pisculescovici, Pistoleanu, Necoapta, nume unul si unul! Radeam de madam Gadea, de Diamanta Laudoniu, parca e element din Mendeleev, colt cu Piata Romana, de Trandafir Cocarla sau Gh. Cioara, pai alea erau fiinte superioare, taica!). Cand in sfarsit porneste lumina, se opreste apa. In functie de cartier si dupa nevoi, ca in comunism, unora apa calda, altora apa rece. Si aici e bine, ca folosim apa minerala sau fiarta si racita, din movila de omat din fereastra, ca doar pana la primavara de praf nu ne-o ia nimeni!

author avatar
Nicolae Iliescu Editorialist
colecţionar de cuvinte / sincretist / navetist / corector / aranjor şi degustător de texte / doctor docent în ştiinţe umanoide şi boicotangiu vigilent / găsitor de întrebări enervante / foarte responsabil dregător de salate / utopist relativist nonactivist / soţ şi fiu afon dar fin ascultător
323 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger