“Tânăr şi neliniştit, să faci faţă distracţiei, să-ţi crească adrenalina, furios şi iute, agitat şi deprimat” astea sunt stările pe care nu numai că ţi le induc viaţa şi televiziunea, dar chiar ţi le cer, ţi le strigă necontenit seară de seară, zi de zi, reclamă de reclamă.
Totul este “Uau, ups sau ochei”, ehei, ce să mai zici, ca nea Matache Măcelarul din filmul publicitar de-l mai ştiţi, cu mizilicurile meşteşugite ! Poate cea mai bună şi mai sănătoasă reclamă ! Că şi la acest capitol asistăm la mutaţii culturale violente, schimbări de ritm culinar, numai iaurţele şi prăjituri pufoase din lapte praf, ca şi celebrul pudding de la bunica, biata de ea, că nu păpa sarmale şi varză călită, mămăligă cu brânză și chiftele, ci somon afumicat şi doradă la grill ! Neamuri proaste ajunse, opulenţă de neamuri proaste, etalare de armonii deşănţate, am mai spus-o de mi s-a acrit ! Plus o grămadă de accesorii ce nu fac nicio trebuinţă, căci ăia care ne aruncă spre consum ghiveciul lor chinuit şi fermentat, după ce-l epuizează ne dau altul, la fel, dar de altă marcă. Lumea a treia !
Peste tot, oameni buni, pe toate canalele şi canalizările teve dai numai de voci ţâvlite, ţivluitoare, ţipătoare de-ţi răsucesc memoria. Iarna vrajbei noastre, titlu luat din Shakespeare de Steinbeck, apare pe buzele şi pe burtierele tuturor televiziilor. Eternă iarnă psihotică, languroasă şi plăpândă, cu zăpadă cu înlocuitori, cu soare și piper. Bazar de sunete şi de imagini care aduc cu sine remedii de trezit somnambulii sau de adormit în picioare. Ce mai, o lume haotică, violent colorată şi consumabilă, cumplită risipă de orice şi chiar o insultă la adresa bunului simţ comun. Ar trebui suprimate şi ştirile astea care numai despre nenorociri ne informează acut, ce atâtea Strasbourguri şi Bruxelles-uri. Ce rost au atâţia trimişi speciali aruncaţi în ceaţă, în nămeţi, în foc încrucişat, în direct ! Ce spor de actualitate avidă aduc ei ? Mereu descoperiri cu voie de la Agie, analişti de investigaţii fermecate şi fezandate întâi de serviciile de masă. Când îi văz pe ăştia, specialişti în demascări, alde Trichir, alde Racoviţeanu, alde Untureanu, precum și alți băieți de Agerpres și de ONT mă apucă sughiţul, parcă sunt procurorii din anii cincizeci. Şi emisiile, parcă sunt tractir de vorbe ! (Ăştia toţi, ca şi “elitiştii” de export, au fost desenaţi cu şublerul şi cu creionul chimic şi s-au tras ca mărgelele, unii pe alţii, ce s-o mai lungim ! Ăilalţi, elitiştii liicheano-patableşi, nu sunt oameni de carte, ci de parte, nu-s citiţi, ci doar răsfoiţi !). Noi nu știm să producem altceva, exact ca în anii pomeniți, adică ‘50, reluăm cu dangăt tot ceea ce nu aveam voie să spunem sau să gândim și rașchetăm agitat trecutul, ca să avem și noi loc confortabil în el. Tevereaua se face iar de râs cu reinterpretări de ocazie, gargarisite de către niște unii de-o imbecilitate de crescătorie. Din reclamă se vede poșirca gândirii, căci sunt scuipate casele de cultură. Casele alea de cultură chiar aveau rost, colecții, colecte și colective de amatori sunt peste tot în lume iar așezământurile cu pricina sunt invenția unuia, Malraux, ministrul culturii lui De Gaulle. Deși prima fusese concepută prin anii ‘30 de alde Vaillant-Couturier și Aragon. Ce să spun, nici n-am fost în stare să facem ceva în locul lor, Metropolis fost Theatrum Mundi este și mai fostul Club Z, casa de cultură a sectorului 2, loc în care pe vremea liceului repetau „Romanticii”! „Sfinxul” repeta pe Slătineanu, casa de cultură a sectorului 1, unde a dat primele spectacole Cenaclul „Flacăra”.
Ar trebui eliminate, zău, din inventarul nostru casnic toate comentariile sfertodocte şi de raşpel ale madamei Bretea sau Bertea, fată sau noră de ștabi sau de Secu se zice, IMG. Nestor – Metall, plasatoare de cinefilie gumilastică pentru beizadele de CC, precum şi fără chiuiturile starletelor şi traseistelor din cutia cu maimuţe a tembelizaurului. Şi pe vremuri ne interesau mai mult „Sfântul”, spectacolele de varietăți, teatrul tv., rubrica meteo (dar nu străfulgerată de anorexicele de-acum!) şi ecranul de pauză, ce dădea peisaje, mai ţineţi minte? Şi ce să vezi altceva, dosul unui politruc externat din balamucul palavramental şi aruncat pe preş sau pe câte vreo toacă psihopată şi îngrijorătoare de vorbe-n vânt ? Până şi moartea, cel mai răvăşitor moment din viaţa unei vieţuitoare, este tratată gelatinos, alb, indiferent, ca şi cum ai vorbi despre creşterea viermilor de mătase sau despre croşetarea unui pulover de lână! Ţară aflată în disoluţie, oameni buni. Acum, şi în reorganizare, că aşa vrea Coana mamiţica redegista şi Tanti Ooropa ! Zău că mai corect era CAER-ul ! Ţară a lui Dincă, țară de desfacere, dar şi de servicii ciobite, de la solduri! Pardon, discaunt, discaunt la cap!
P.S. Altă psihoză: tot nu am luat nimic la Nobel, măcar pentru participare!
