GALLIGRASSEUIL

Prin titlul de mai sus se inteleg amestecate cele mai importante trei edituri franceze – Gallimard, Grasset si Seuil –  care umfla in general toate premiile literare si care editeaza cei mai mari scriitori ai lumii. Anul acesta, ca mai mereu, s-a intamplat exact acelasi lucru, editura POL, intrusa pe lista laureatilor fiind un fel de sucursala a trustului Gallimard. Ei bine, scriitorul roman viseaza cu ochii deschisi la asa ceva si cativa au publicat in aiasta casa editoriala de prestigiu. Ca Ionesco, Cioran ori Eliade, de-un par examplu. Dar, aici intervine un dar, nu orice produs cu asta sigla inseamna automat si certificatul catre nemurire. Nici pomeneala !

La targ, deseori, rupatorul de lanturi, ce nu era decat un megies din catunul vecin, era prezentat ca taman atunci poposit dintr-un lung si obositor turneu prin America sau pe la Paris. De aici porneste si aiureala cu cucerirea Americii si cu asternerea la picioare a Parisului. Orice dizeuza de santan care canta prin localurile obosite ale romanasilor aciuiti te miri unde, vine si spune ce fulminant succes a avut dumneaei. Boala recunoasterii internationale ne macina inca din secolul XIX si nu-i numai a noastra. Petru cel Mare de pilda avea mania sa se inconjoare numai de personalitati arhicunoscute si arhiapreciate, fapt pentru care l-a impins la Academia din Berlin si pe Cantemir al nostru, si bine ca a facut-o.

Fiind noi o tara fara premii, inventam recompense cat mai planturoase. Isi  mai aduce cineva aminte de „Premiul de excelenta”, in valoare de 50 de mii de euro ? S-a dus pe aripile Vantului ! Dar despre Marele premiu de la Neptun-Olimp al Uniunii Scriitorilor sau de Premiul Eminescu sau de altul, Prometheus ? Ce greutate au ele, ce rasunet in afara unei stiri prizarite dintr-un telejurnal de noapte ? Forme goale, fara fond, distinctii de cumetrie, azi iti dau eu, ca sunt in juriu, maine imi dai tu, ca-ti vine randul sau imi traduci o carte, si tot asa ! Asa si cu Gallimard-ul. „La Gallimard, birjar, la Gallimard” ! In vremea din urma au publicat acolo un snop de autori romani si nu numai un titlu, ci doua, poate trei. Alde Adamesteanu, Badescu, etc. Si ? In maximum 400 ori 500 de exemplare din care au vandut de la cateva spre doua sute, cel mult. Un tiraj normal de stabileste la cel putin o mie de copii, la 500 se presupune ca editorul nu are incredere in tine. Un tiraj de best-seller inseamna de la 15-20 000 in sus, cam cat aveau cartile noastre inainte de 1990. Premiile respective ale lor sunt simbolice, dar de ce credeti ca se bat atata ? Caci de-a doua zi tirajul creste la zeci si sute de mii de exemplare. Nici Oscarul nu aduce plicul adiacent, prezent gretos la toate maslurile noastre cu staif rupt in coate, ci mareste orice contract de cel putin zece, douazeci de ori. Sigur ca nici asta nu pare a fi extrem de normal, dar si impozitele sunt naucitoare. Nu e normal ca Brad Pitt sa castige pe un film cat au luat in viata lor Tony Curtis, Cary Grant si Clark Gable !

In dorinta noastra de a fi cineva, de a avea o identitate, ne aburcam pieptis direct inspre Nobel, crezand ca-i un fel de Euroviziune unde se voteaza prin sms. Cum suntem noi, romanasii, plini de noroc ca broasca de par, il vom lua fie cand nu va mai insemna nimic, fie niciodata!

author avatar
Nicolae Iliescu
132 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger