Sigur, un titlu care sună ca o lespede, dar care se referă la opintirile degeaba ale ipochimenilor din jurul nostru. Nimic, nimic din viețișoarele lor nu va trece pe curat din maculatorul existenței lor jerpelite. Sigur că s-au scurs treizeci de ani în van, dar de când au fost puși ăștia cu mâna, provizoriu permanent, cum sunt obielele sau obiectele alea de unică folosință îndelungată, doar ca să gestioneze o criză mondialicească pre-făcută, au încurcat toate borcanele posibile.
Avem se pare cei mai proști gestionari naționali, despre gubern vorbesc, cei mai mari idioți pe care i-a văzut vreodată nația asta, nu știm cum or fi fost alde Epureanu, Catargiu, debilul de Sturdza sau chiar Maiorescu, n-avem înregistrări cu ăștia. Dar cu strălucitoriul rumeguș umanoid de Liorban, Manivela, Amnisie, Wuhanis, paricopitatul de pe undele de mediu, culturnicul cu bacalaureat luat din mai multe încercări la groapa de nisip, nefericitul de felcer de plasă din Doctor Poenaru, de Paul Georgescu, nu avem a ne plânje. „Puricele național” publica în 1895 lista redactorilor : Câță Niculescu, Căminarul Oprea Urzică, Stolnicul Stanomir de la Pipera, pseudonime. Ca și ăștia de-acum, căci eu cred că-s doar porecle, nu-s oameni. Catifea marină, adică alge putrezite. Cocârțu ăsta cepeleagul vi se pare om? Poate silabă, ceva, ce bălmăjește el acolo, dar nu om. Ăsta nu a avut cavit când era mic, nici untură de pește, după cum observă un prieten, iar mă-sa l-a înțărcat la tinctură de iod. Băiatul pare un studiu de fezabilitate fără respectarea distanței sociale și a dispozițiilor legale. Dar mai drăguț este Nea Anpeticită sau Apendicită, dintr-un oraș agroindustrial cu farmacia după colț. Aflată între MAT și SMT, între șah și moară, „între porc și înger”. Pardon, asta-i din Nichita, e din alt registru ! Așa cum Madame Perjă făcuse Drepți la Spiru Maiorescu-Ecologicul, așa și ăsta, din brancardier a ajuns felcer prin cursuri sau curse la mare distanță. Spunea un om, cândva, că nu poți citi Cei trei mușchetari sau Frații Jderi la 40 de ani. Nici medicina nu o poți absolvi la vârsta aia și apoi să te numești medic. Poate doar autopsier, asta da.
Și de-aici întrebarea capitală : cum să faci școala online? Acolo poți să te dai mai mare decât e necesar pe facebook sau să faci declarații de amor uneia pe mail, dar școală niciodată. Școala înseamnă dascăl, colbul școlii, curtea școlii, pupitru, care e din ce în ce mai mic și mai obraznic, exercițiu, compunere, catalog și notă. Online îți așezi skype-ul cu fața la un raft cu cărți desenate și te așezi în chiloți cu „șmoching”, cum zice Dan Nuțu în Duminică la ora șase. Chiar așa, asta-i școală de duminică, pentru enoriași și pentru analfabeți ca Amnisie. Aia de silabisește ajutător, ca pentru Clausulă. Prefesoară mai proastă decât cei de la lucru manual, atelier i se spunea pe vremea noastră. Ore de atelier. O pierdere de timp, de fapt. Apropo, școală se poate face și la atelier, mai precis în, dar în atelierul lui Verrocchio, unde elev era unul, Leonardo, dintr-o localitate numită Vinci.
Ce mai, dictatura proștilor și a neamului prost. Plus o dictatură medicală fătată de felceri pentru care pacientul este o ființă în pijama și la pat, nici măcar bipedă. Dacă un regizorache se rățoiește la consumatori, hop, e linșat și nu mai are nici broboana de talent pe care i-o bănuiau. Dar invers, o proastă de cititoare de prompter, una care-i face cadou fie-sii de majorat prezența lui Salam la aniversare, se dă însoțitoare de pacient ca să apară bine în raportul de zgardă. Pentru milogeală la fonduri evropenești, nu pentru altceva. Fonduri pe care le-am luat după jos, de sub masa bogaților, din ce le-a căzut ălora, pardon, din gură, din farfurie sau din ce-au mai aruncat ei la câini. Ca-n tablourile alea opulent flamande.
Râdem noi, glumim, facem fraze suitoare în ironie exacerbată, dar suina e de mult timp ambetată în cotețul național. Și de treizeci de ani coborâm în toate, ne ducem la vale cu totul, alunecăm cu toții. Întâi s-a desenat pulverizarea autorității de orice tip, apoi s-a pistonat anarhia care nu iese la spălat nici măcar cu vreun 10 avgust, apoi va veni autonomia de zbor, anomia, anemia și anonimatul. Ce-i așa greu de priceput?
” Radem noi , glumim , facem fraze suitoare in ironie exacerbata , dar suina e de mult ambetata in cotetul national ”. Ce-i asa greu de priceput ? La vremuri noi , tot noi , astia grasi , frumosi , la punga grosi , nostalgici cu burta plina si ragaieli senzuale de mici si bere , cei cu coincidente fericite de nume si imbuibati de privilegii . Traiasca burghezia proletara , aia de seamana cu tablourile opulent flamande unde grasanele isi etaleaza lasciv nurii . Vorba profesorului Romila : ” Am fost o tara de depresivi perecutati de psihopati ” , sa nu care cumva sa uitam ca marxism-leninismul e lumanarea de la capatul mortului care lumineaza dar nu desteapta . Da , traim in pandemia de imbecilitate si asta ne ocupa tot timpul , cum de nu sesizam ca ” National ” a ajuns Silicon -Valley al jurnalismului european ? Multi , extrem de multi , nu pricep ca lumea este intr-o continua schimbare , evenimentele se precipita de la o zi la alta , cine nu tine pasul si nu se adapteaza din mers e sortit sa depene amintiri si sa se multumeasca cu cate un cornulet si o cupa de vin in cadrul tot mai restrans al esantionului de nostalgici ce sfideaza perenitatea si se cred vesnici , detinatori ai asa-zisului adevar absolut . Scoala online est un surogat , cand taranii n-au paine unii promit cozonac , cand e groasa si risti sa ramai fara viitorul unei natii , n-ai de ales , trebuie cantarit mai abitir decat o facea Solomon . S-a intrebat cineva care este bilantul dintre meritele si greselile nostalgicilor romani de au schilodit generatii in perioada 1945-2005 ? Instinctul de conservare domina , eternitatea nu trebuie stirbita , trebuie pastrata intacta , s-o fi nascut la sat , dar am adoptat-o noi la oras , sprijiniti de invataturile de la Rasarit , ba , i-am dat si specific national , cine nu e cu noi , e impotriva noastra . Aleluia , a zburat puiul cu ata , traim vremuri in care nimeni n-ar trebui sa se simta confortabil si sa spere ca urmasii vor beneficia de aceleasi privilegii pe care un hiatus temporar al unei perioade istorice le-a permis unora sfidand bunul-simt . In loc de psss , vin si adaug ceva : De cand un ofiter lasat la vatra , ce detine un ”oengeu ” , este judecat prin prisma afacerilor si nu a adevarurilor ce razbat din articolele sale ? Surprinzator , nu a fost acuzat ca a devenit expert international pe oua , probabil ca nu e timpul trecut sa-i fie lipita o tinichea in buna maniera de a ne ”preaslavi” incomozii” si de a lua atitudine la tot ce creeaza disconfort in tabieturile si armonia castei .