“Zilele trec, se petrec, isi cladesc motive de petrecere dar si de petrecanie si nu vor sa raspunda la salut. Pur si simplu le e frica sa ne priveasca intinsi pe masa ridicand manutele spre lumina catuselor gogonate. In fine. S-a pornit sa se demonstreze ca nu intelegem nimic din demonstratia data.“. Scriam eu acum vreo douazeci si cinci de anisori, si vaz ca nu s-a miscat niciun abur. Aceleasi metehne saptamanale de stat militarist sudamerican. Macondo de jos!
Ce traim noi cu adevarat? O perioada vesela, felliniana, circareasca. Iluzia democratiei, haaat, inca de pe la 1880 si pana astazi. O suta de ani si putin peste un patrar. Nu Patraru, ala e un imbecil soporific si onorific! Sarbatorim razbelul mondialicesc de s-a fost declansat in paispce si noi l-am incaltat in saispce, vreo doua, trei luni, pana ne-au otincit nemtalaii si ne-au inghesuit in Moldova. Cum ne indreptam noi spre atingerea marii? Cum mototolim noi Timpul de sub pasii nostri? Cu fondul nostru latin si nelatin. Asa ne agatam de gatul cuvintelor si tragem cu ele, in forma de bata noduroasa, in capul alor de-o alta opinie. Daca un iubit alearga spre tramvaiul iubitei sale il urmarim si-l culcam la pamant. Daca zambeste sugubat, il scuipam cu o calimara de injurii. De ce facem asta, de ce ne plangem ca lumea ne da sase la purtare? De ce nu suntem in stare sa deschidem un ziar si sa-l citim cu voce tare in urechea prietenului nostru cu alte vederi “pppolitice”, ca in fata fierariei lui Iocan? De ce trebuie sa asteptam clopotelul vatmanului care striga “statia U.R.A., urmeaza Policlinica”, asa cum se intampla la Bacau, stiti dumneavoastra unde, in mahala, ca-ntr-un poem de Bacovia?
Diviziile Promotie si Onoare erau pe vremea din fata lui ‘90 a Bucurescilor si reprezentau aliniamentele de dinainte de Divizia C, cea mai de ras in competitia nationala de trosbal. In general, erau echipe de amatori si de frizeri care frecventau birturile de cartier. Dar toate aceste team-uri (sic!) aveau terenuri proprii, baze sportive, bugete, palmares, precum si vreo intreprindere pe langa care adastau. Adicatelea faceau Istorie! Acum, nexam, terenurile lor au devenit mall-uri (sac!) sau parcari iar echipele circula direct in Divizia A. De parca ar fi alde Lys, din Vale de Rugine, mascariciul ala cu facies si cu intelect de hamal de ne-a fost premare! Vorba unei comentatorite, alde Mereu, un prost silitor care molfaia macaroane apretate si prajite la bodega televizata a lui Dinescu, ne-a fost si premier si ministru de exterior si sef de spioni! Am scapat sa ne hie si de-un prezident, macar asa, de cincizeci de bani, ca daca tot l-am avut pe unul ca Base, sofer de vapoare, asta de ce nu, ca macar a facut ceva Istorie, la zi, nu la fara folos, ma rog, fara frecventa !
Divizia Promotie era cea mai de jos, din ea promovai in ailalta, de Onoare, ca panoul de la intrarea in pravalie. Acum, la promotie sunt marfuri de proasta calitate, cum e mala-diva din Brruzau, Urdea parca, nu second hand, ci seven hand, o amarata Parca de traseu de tiruri balcanice, ca aveam si intreceri de acest tip. Balcanic. Imediat dupa anul de pomina 1989 am convenit cu totii ca s-au itit acoperitii din diviziile B si C, caci B si T erau balcanice, de la bulgari. Si cu filtru. Acusica, am scoborat in scorbura de dincolo de divizia C, la toate nivelurile competitionale. Ca mai deunazi era una pe nu’s ce canal de spunea ca e bine sa faci scoala prin Strainezia, mai cunosti “oameni internationali”! Radicale, bre, cum eructeaza si suspina duduia intitulata Albumina Spanacovschi, ce-si freaca parul dimineata si pune intrebari sui si haihui unui maldar de pedichiuriste si de maseuri de ocazie.
Divizia Onoare insemna Onoare Muncii, nu Oroare, ca astazi! Cine absolvea respectiva diviziune a muncii, sarea intr-una din seriile din C, ca erau vreo opt sau douasprezece, multiplu de patru, cate intrau apoi in B. Dom’le, erau reguli, exista si o baza serioasa de selectie, nu intra orice prost in vreun post de conducere sau in ceva mai de Doamne-ajuta! Se dadeau si se faceau examene, un rasucit mental nu putea ocupa scaune prea inalte pentru capul lui. Azi e ca la frizer, sade cineva in spate si apasa pedala ridicarii cate unei plosnite sau a cate unui veleitar pana in dreptul vitrinei. De-aia si zic, in vitrina avem puse paispce gogonele, majoritatea umplute cu varza murata sau cu calti. Trei sunt aratoase si zdravene, de fapt gogoneloi, cuvant format ad-hoc, pe divan, peste care intotdeauna sare Ivan, care stiu carte si mai stiu si ceva geografie, adica pe unde se gaseste patria romana. Noi sa fim sanatosi!
