De vara

De curiozitate,  am  actualizat o lista cu ne-membrii Academiei franceze. Iat-o : Balzac,  Baudelaire,  Camus, Descartes,  Diderot, Dumas-Tatal, Gide, Giraudoux, Flaubert, Le Clézio, Maupassant, Modiano, Moliere, Nerval,  Pascal, Proust, Rimbaud, Rousseau, Sartre, Stendhal, Verne, Zola. Bine ca au fost Sardou, Labiche, Scribe, Nepomucene Lemercier, care s-a opus vehement intrarii lui Hugo etc. Chiar Rostand, desi Cyrano al lui este foarte reusit si se pare ca in epoca era chiar cineva. Ca si Anatole France, prafuit de tot, dar bunut, orice s-ar zice. Sau Abel Hermant, un colaborationist dat afara dupa Eliberare, si Jacques de Lacretelle al carui roman, Silbermann, este foarte bun.

A proposito de prejudecata ca fiecare generatie are varfurile ei. O aiureala, dupa mine, caci valori autentice apar foarte rar. Uite, conducatori de osti, gestionari de razbeluri de talia lui Alexandru, Cezar sau Napoleon sunt extrem de putini. Nu cred ca fiece epoca vine cu greutatile ei. Sunt veacuri in sir cand dai numai de idioti. Nu vorbim despre noi, iaca mandra Italie, de din Antichitate a mai luminat in Renastere, apoi prin anii ’50, cu neorealismul ei. Atat. Asta la case mari ! La noi, acum, totul tinde aproape de zero, in toate domeniile.

In sfarsit, televiziunea se ocupa, intr-o reclama a unei farmacii, de fericire. Fericirea e ca sifilisul, dupa cum spunea Flaubert, parca. Lucru rar, dom’le, in societatea noastra. De fapt, multumirea, fericirea, care presupune déjà o alta treapta, entuziasmul duc la creatie. Acum, la noi totul stagneaza, ba mai da si indarat. Totul este facut parca din obligatie, mecanic. Nici macar in anii lui nea Nicu nu se intampla asta, desi inspre finalul guvernarii lui se resimtea o oarecare apatie. Chiar la revolutie, caci a fost asa ceva, nu a existat bucurie decat foarte putin, cateva ceasuri, cateva zile. Totul a fost apoi uitat si introdus in aceeasi societate inchisa, dar fragmentata. Singura iesire era recursul la trecut, de aceea primele partide au fost cele care, din pacate, nu mai aveau nicio legatura cu domnia realitatii. Tara primitiva, in sensul de veche,  prost scolita  fiind,  marii  “intelectuali” s-au grabit inspre  liberalismul cel mai desantat crezand ca totalitarismul si socialismul real sau cine Dumnezeu mai stie cum il numeau a fost infrant taman de aceasta idée. Caci intotdeauna ideile inving,  greseala  va  fi  intotdeauna a lui Voltaire si Rousseau, personalitatile  politice, in masura in care se ridica la acest rang, doar le aplica. Reagan si Thatcher au fost considerati artizanii saltului neoliberalist. Erau doi dobitoci dupa parerea mea, un actor ratat de mana a saptea si o fata de bacan parvenita. Unul propovaduia grabit sfarsitul Istoriei, altul se pripea in falii culturale, asa cum prin anii ’90 ai veacului de-acum trecut un descendent al habsburgilor credea ca va invia Imperiul lui de cazarme si de opereta etc. Un fel de bietul Quintus Fleaccus, un amarat de epigramist de posta redactiei, si turnator pe deasupra, care trece acusica drept senior!

Toata sputa aia  textuala  eructata de madam Perja cea ofilita la minte nu este  nimic  altceva  decat frustrare galopanta. Pe astia nu-i detasase nimerica din orasul verzei belgiote, ii lasasera la vatra, ii aruncasera aia de-acolo in ograda din care s-au infiripat. Alora nu le ajung scaunele de Ionesco pentru ei, darmite sa le imparta cu tatele in capot pestrit. Sau manta de chivuta, ce era ala? Prostovana Domnului foloseste vorba “mediocra”. Multi tembeli folosesc ast cuvant cu gand de-a ingropa vreun literator, vreun artist, vreun teleptual.  Am mai spus, mediocritas inseamna cale de mijloc, cum e zambetul “mijlociu” la Breban, nici ras, nici rictus, ceva inspre zambat, nu zambet! Mediocru  este  Minulescu in raport cu Arghezi, dar ce poet si ce prozatoriu este autorul Romantelor pentru mai tarziu! Tot asa imi permit sa spun ca-s Mircea Eliade si Voiculescu, ca prozatori,  in raport cu Sadoveanu, dar ce prozatori!  Christopher Marlowe in raport cu Shakespeare, contemporanul  lui, Turgheniev in raport cu Tolstoi sau Dostoievski etc. Dar ia sa ne apucam sa scriem “Tamerlan” sau “Un cuib de nobili”!  Nici  madame Perja nu-i mediocra, ea este un zero absolut, o nulitate abisala, o inflamatie a scoartei borhotului trecut in larva, o gulguta, un furuncul peste care pui Rivanol  sau  comprese reci. Nici nu ne intereseaza ca-i, dupa cum se spune, fata de securist ordinar, nu ne intereseaza nici existenta ei inutila, ci ne amuza scrasnetele si paraiturile ei de fata batrana si acrita in neimplinire cu kimonou instelat. De Eftimiu.

author avatar
Nicolae Iliescu
487 afisari
Zenville

Ultimele știri

Umblă magazinele cu puiul vopsit? Cum putem verifica, la vitrină, dacă produsul a fost crescut natural

Aproape că s-a declanşat un scandal naţional după ce Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), Horia Constantinescu, a avertizat într-un mesaj transmis miercuri...

Din aliaţi, duşmani? Nicolae Ciucă a anunţat ce s-ar putea întâmpla între el şi Marcel Ciolacu la alegerile prezidenţiale 2024

Președintele Senatului, Nicolae Ciucă, susține că trebuie găsită cea mai bună soluție pentru problemele actuale din România.Asta ar însemna, conform liderului liberal, inclusiv o...
proger