Ingredientul fundamental al ecranului cel mititel este, fara indoiala, damful de vedeta. Mai dihai, exista programe intregi dedicate discutiilor siliconate cu vedete, dialogurilor de shopping si de jobbing si de etcaetera.
Am auzit-o pe una, o toapa, ci-ca expert in parfumuri de nisa, vorbind si ea despre „Louis al XIV-lea”. Fetico, experta lu’ tata, ori zici Louis quatorze ori Ludovic al paispelea, dar tu nici nu ai auzit de asta, alde Roi Soleil, nu-i asa? Cine si cum le acorda acestor fiinte, destul de foarte sterse intelectual si complet nefotogenice, precum Tomberonica Martoiu sau Labiu Muhaiu, ca sa nu spunem mai mult, certificat de buna purtare catodica? Dupa ce criterii sunt ele, fiintele adicatelea, numite astfel? Si cine ni le impune cu anasana? Si la ce (ne) folosesc ele insele? Ce rost au unele vietuitoare ca acestea prin viata?
Dar mai vine un damf, o alta esenta, cea de mici, si nu de la abuziv de mediatizata marlanie gregara numita „gratareala” (aurzi dumneata, asta la noi, popor cuminte de aragazari purces de la plita si hornul bunicii si ajuns la resou si fierbator de serviciu), ci de la o alta cumplita strambatura mitocaneasca, bucatareala. Nu mai poti de emisiuni izmenite de prezentari de bucate. Alt moft si alta clapauga maimutareala!
Dupa terminarea primului act din razbelul rece — care s-a continuat si se continua cu un mocnit razbel civil inter-european (nu avem timpul necesar acilea sa spunem ca si noi, romanasii, ne aflam in asa ceva de 25 de anisori, macar la nivel de vorbarie prosteasca, asta nu observa analistii lui Peste afumat, caci ei trebuie sa dea pe goarna ceea ce li se spune in casca, fireste contra-cost!), singura mare bravura a relocarii Vestului in Est (ca invers, iarasi va invit sa bagati de seama, nu s-a intamplat nimic, dar nimic, doar Skoda ce si-a mai pastrat numele, fiind inghitita la randul ei!) este industria alimentara. Ca sa nu ramanem repetenti, ne mai strecoara pe vreo lista de unesco, inutila complet, ne mai ademenesc cu vreo capitala ooropeana, la pachet cu altii, sau ne mai acorda cate un brand, la tuica si la branza cu puchini de la Braila!
Dar si aici, dragi prieteni si colegi de suferinta, stam foarte provincial. Chiar si asa, copiind toate modelele si formatele si blogurile si stelele de aiurea, nu avem pic de distinctie, de „aliganta”. Cand m-am mirat prima oara de gazonul de la Longchamp, bietul meu socru m-a intrebat daca stiu in cat timp creste iarba aia pe care o auzea Blaga. Ei bine? In aproape un secol. Uitati-va, va rog, la buruiana de pe rapciugosul estadiu National! Asa si aici, frate, ca sa-ti permiti sa dai retepte si sa ai „chefi” de ceva trebuie sa fi posedat oarece inainte. La penibila masterchef apar trei dobitoci agramati si impulsivi cu facies de responsabili de cantina sau de sefi de sala. Mai e unul, Varcolan parca, alt idiotiseanu care da lectii de zornait dumicatii unor deznadajduiti ai soartei ce toata viata au glojdit la „impinge tava” si se dau si ei bucatari! Am vazut ce pregatesc amarastenii, tocana cu trufe, vorba lui Arghezi! Mai era altul, care disparuse spre binele nostru si a reaparut, Petrica sau Pesticisor, unul de curata cartoafe din cambuza traulerelor trimise dupa peste oceanic si inventase o carte de bucati din retetele primite de la gospodinele patriei! Numai ronghiuri umane si numai prostie borcanata in emisiile astea soioase!
Nu zic ca nu am avea si noi, dupa posibilitati, cu ce ne afisa, dar trebuie chemati nu toti nechematii. Am facut-o si eu pe nebunul la neste emisii pe care le-am inventat singur, dar citeam si citam din Dumas tatal, un munte de eruditie culinara, din Nostradamus cu ale lui leacuri, licori si dulceturi, din Freud, din Baudelaire, din Pastorel Teodoreanu, din Creanga si Sadoveanu. Din etc. Si acum, sa facem putintel haz de necaz, ca sa fii bucatar si/sau „chef” de soi, trebuie sa si aduci a asa ceva, trebuie sa fi trecut baremi printr-o criza de guta, daca nu sa arati macar ca Balzac sau ca Henric al VIII-lea. Nu mai zic ca mai sunt necesari si aia, cu gesturi extreme, de tipul Vatel sau Bernard Loiseau!
P.S. In aceeasi linie, de mofturi si de damfuri, nu stiu daca intoleranta salcie si agresivitatea teapana ale lui Mihaies fac parte din ranita fascismului, dar stau si ma intreb pentru care fapte vitejesti trebuie tre’ sa primeasca o insigna baietii astia si nepoata mesterului Dinu Sararu?
