AcasăEditorialStop cadruCrâncena stradă a Emancipării

Crâncena stradă a Emancipării

…din cartierul Farfurigiilor, după cum bine cunoaştem de la nenea Iancu ! Bre, nu mai ieşim niciodată din acest trist şi pasional vodevil ! Sau cuplet,  că nu e clar. Tot ce facem sau atingem trimite direct, ca o notă de subsol, la textul caragialian. O fi fiind maestrul ( dumnealui chiar pe bune poate fi numit aşa, nu ca alţi bipezi blagosloviţi cu astă vorbă-deziderat ! ) nostru un fel de Moliere mai leneş, după cum îl otinceşte cu drag alde Hasdeu, dar coerent în propoziţie şi al naibii de corect ca diagnostician. Că şi doftorii ăştia, or fi buchisind ei ceva carte acolo, dar dacă nu au ochiul format şi nu ştiu de ce suferă bolnavul de cum intră el în cabinet, clinicul, taică, geaba sar pe el, dă-i şi îndoapă-l cu zegras, rumeguş şi cretă !

Ziua lui Eminescu este cât se poate de binevenită ca Zi a culturii și lecturii.Să se dășchiză muzeioane, librării, să hie intrare liberă la teatre și cinematografe și mai puțin festivism râios și scorțos.E cam iarnă și nu poți ședea pe bancă în parc, dar poți organiza diverse.Minte și fantasie să ai. Din păcate, noi nu știm altceva decât fie parastas, fie vodevil, chiar gros.Am mai observat-o și am mai scris-o, nu știm nici să ne bucurăm, nici să ne întristăm.Ragem „Glossa” ca alde Bodochi,nu-i fie de deochi sau ne mâțâim senil precum recitatorul Calamitru. Care, după ce că la vârsta lui arată ca un calorifer spart și după ce că n-a făcut nimic de când e gestionar al Teatrului Național „I.L.Caragiale”, mai nou l-a lăsat și pe unul să-l strecoare pe Putin în „Trei surori” de Cehov ca la casa de cultură din Caracal, crezând că dă o mare lovitură.Chestii de mult uzate, făcute de alții încă de prin anii ‘60 dacă nu chiar ’20,fumate, răsuflate, copiate.

Gestul cel mai impunător de penibil este cel făcut de-un fel de secretară dactilografă de școală generală, care se crede cititoare de contor de gaze.Exact așa a penetrat proasta asta de ministreasă albul holului unei școli unde făcui și eu naveta, drăgăliță Doamne! Și unde mi-am întipărit multe amintiri fumegoase și multe dușmănii slabe până la potrivit.Undele lor au ajuns până la minister, căci eu am dat afară din clasă huiduma de inspector venită să-mi acorde calificativul nesatisfăcător, întrucât purtam barbă și mă prezentam în tricou, nicidecum în costume de APACA asortate cu cravate cu zgârci sau din poliester, cum se arătau ei, în județul lor al sărmanilor și al sarmalelor.Gest imbecil, de administrator-delegat sau de achizitor de sticle și borcane, care vrea să arate șefilor că se descurcă, că veghează și supraveghează. Și se duce într-o fundătură de uliță, la clasele mici, nu la ”Lazăr”, „Sava”, „Jean Monnet” sau ”Mihai Viteazul” în clasa a douășpea. Și remarcați și lipsa combustibilului intelectualicesc? În loc să fie firească, să dea bună ziua elevilor, să întrebe ce lecție au, să se așeze alături de vreun alumn și să-i spună ăleia de la catedră să-i dea înainte, ce face tălâmba? Întinde mâna sfidător, se prezintă pe numele foncției, nu pe al meseriei – ea fiind de bază fără înălțime prefesoară de gimnaziu – și se înfățișează zâmbat, înfășurată într-o erupție de reporterițe fără noimă. Asta dacă n-o hi fost chiar totul regizat!

Ei, şi uite aşa, tot de la nenea Iancu venim. Facem şi desfacem, descântăm, urgisim şi tot la Băieșu dejugăm, că de la Axintele la Lehliu e doar un deal. Cât de mari şi tari ne-am crede, tot în noroi ne terminăm marşul triumfal. La asta mă refer, adecă la facerea de basm şi la fluturarea de vorbe în dodii care nu acoperă decât un erzaţ putred ca un ochi vinețiu de baltă stătută. Nu, frate, nu va ieşi în veci nimic din nimic, oricâte cursuri, masterate, masserate și lamburghie vor copia amărâţii ăştia şi oricâţi profesoraşi şi oricâte guvernante fomiste vor etala. Sunt sau nu din Tecuci și arată ca atare,sunt absolvenți de TCM, sunt profesorași de provincie și de ghimnazion,sunt foști lăutari de nunți sau sergenți de stradă, le curge expresia neștiinței riguroase din priviri și li se scurge mirosul de ciorbă sleită și de rântaș din gândire.Cum îi spunea Costel celebrei lui depozitare de iubire toropitoare, numitei Tanța? Mă, ce taurine! Animale de povară sau de jertfă clămpănind pe ștergătoarele de cauciuc, nimic altceva.

author avatar
Nicolae Iliescu
349 afisari
Zenville

Ultimele știri

Caz înspăimântător în București! Femeie reținută după ce şi-a înjunghiat de două ori soţul, la un interval de mai multe ore

Caz șocant în București! O femeie a fost reţinută, sub acuzaţia de violenţă în familie în modalitatea tentativei de omor, după ce şi-a înjunghiat...

Momente de groază, la înălțime. Pasagerii unui telescaun, surprinși de rafale foarte puternice de vânt – VIDEO

Mai multe persoane au trecut printr-o experiență pe care, cel mai probabil, nu o vor uita niciodată. Sau, cel puțin, nu prea curând.Au fost...
proger