Ei, asi! Nu va mai aduceti aminte de desirarea de vorbe dimprejurul orei pranzului al mic, „stationar”, „curg sloiuri”, „gheata la mal”, osa, besa, (hausse, baisse, dar traduse cum le mormaia gajaita de IM Nistor-Industrie la Cinemateca, pe vremea cand nu se dadea mare criticeasa de film)! Si parca nu ati sti cu totii ca suntem patria superficialismului, a suprarealismului si a absurdului, nu numai venite pe filiera Caragiale-Tzara-Ionesco, ci direct din folclor, de dincolo de snoava, de sub basm, din substratul indo-european si oriental, balcanic si bizantin etc.
Vrem sa ne arate lumea cu destul si, atunci cand nu ne ia in catare decat ca pe o ciudatenie, devenim ironic-compatimitori si aiurit-consolatori. Ne trezim ca agitatiile noastre rup gura targului si cuceresc robust cate o halca din Univers. Deocamdata, cu niste fate lascive si costelive, ca guriste pe scene de balci, si cu traseiste pe trotuare de centura, atat. Trandavi si nauci, ne tolanim in veranda sau in cerdac numai printre flori artificiale stropite cu parfum frantozesc. Nu prea avem ingradituri la morala luata in ras industrial si galopam violent in racnetul orasului si al continentului iesit la fereastra regulamentar si cu bigudiurile instantaneu tremurande. Suntem revista de avangarda mioapa, suntem zgomot de blacheu pe caldaramul melancolic si sarac, suntem animatori de vise nesabuite.
Asa ne petrecem, precum barcile molcome si abia trezite din somnul balegos al Dunarii in splendida Clisura. Am stat vreo trei zile si trei nopti in ghilotina aia maturata de liniste si nu am zarit nicio injectie de pluta alunecand pe toboganul de apa. Nimic, nicio amenintare, nicio crispare, niciun vartej. O lume de dindarat, a nimanui, de niciunde. Poate cel mai frumos curs de apa al continentului la noi e absent. De nu ma insel, si comisia cu pricina era tinuta, ha, ha, hat !, de austrieci ! Ca pacura si benzina, acum !
Dar, desi ne caciulim la toate fabricile de zemuri si de comp(l)oturi infundate din capitalele cele mai insorite, facem tot ceea ce stim in batatura noastra adumbrita intre otetari, salcami si perje. Luam formele de cozonac ale cui ni le da mai ieftin si le umplem cu drojdia lanceda dimprejurul neamurilor apropiate. Neamurilor apropiate ale celor care le iau si care se trag unele pe altele ca margelele pe ata. Sau, mai precis si mai mustos decat plasticos, ca in haita. Caci asta sunt cu tot snopul lor cel neadormit, haite hamesite! Neamuri proaste muscate de jegul pasiunii adunarii si inmultirii ! Neamuri proaste si suite de la coada vacii direct in gipane si in termopane! Neamuri proaste pravalite in ministere si in vitrine ! Madam Turtoiu si musiu Tantarescu!
Institutiile bastinoase, de la Adiministratia prezidentala, unde s-a inturnat vaporeanul cu tovalul sau sufletesc, curtea cu juri si cu miracole constipationale, csm-uri invelite in coperta cu pozele unor fatuci cu alura de pedichiuriste – astea nu inseamna clubul sportiv muncitoresc ? Ca facultea muncitoreasca doar, asa cred, a absolvit alde Afazia Cojocarita! -, Icereuri si macrameuri ratacite si insailate de un hoit de netalent, precum si alte baloane de sopon sunt umplute ochi cu excrescente inutile, cu vipi de vipla si cu vipe de hartie creponata. Care sed pe scaun cu scufie de dovleac scobit, ard gazul si ocupa locul ani in sir, ca in vechea nomenclatura. Indiferent de talia inteligentei, de varsta sau de sex. Dar dornici de a se inchivernisi obedient, viermanos si bronzat.
In vremea din urma, Dreapta postlegionaroidala, organizata si mijotata din oribilul bastard de Balconschi, din prostul silitor Mereul, dintr-un popa zarghit, corconit pe la Oxford pe urmele lui Stan si Bran, studinte la sanscrita – si ideea asta cu indo-evropenii este tot nemteasca, nu de alta, ca nu cumva sa hie a mai veche limba a omenirii vreuna semita! – , dintr-un baiat de pravalie, chiar Pravalescu denumit si de fiul unui navetist machedon fara niciun luciu, la care evidamente ca se mai adauga si falcosul militian Bleaga, dat in vileag si in petec de evenimentele abundente din ultima decada se aduna ca magiunul, intr-o promiscuitate rustica! Ridicole creaturi! Buimace epopei! Umanoide parodii! Fosti si actuali „securici” ce se silesc sa poarte gulere scrobite din cele roase si intoarse ale vechilor camesoaie verzi si kaki din perioada insalubra incep concursul de orientare turistica in bezna! Si vor da prima proba in cort – vezi excelenta varianta cosbucian-shafirizata de pe fb! – adunati la un terci de fructe de mare congelate, scrumbii imbacsite si „somon afume”, cu accentul pe „F”! Aici s-ar potrivi sa cante la microfon cu stropitoare lira neraschetata a nevlegului de K. Karpianu, iar Bourel Pelinescu sa plimbe indelung, rafinat si hermeneutic un dar sub forma de cadou! Vita Brevis si Boul Apis ai radioficarii satesti ! Din nefericire, o Geografie risipita, o Istorie cetoasa, si numeroase vieti minuscule si sleite!
