Un profesor important si destul de impozant, ca alura si aplomb, ne spunea deunazi ca in facultatea dumisale nu este niciun student provenit de la tara.
Dupa ’90 s-au itit precum ciupercile dupa ploaie scolile superioare de orice fel, asta inainte de a maimutari Bologna, cu aia trei ani si cu tot felul de mastere de cate trei semestre. Asa s-a intamplat in mai toate centrele de judet, si nu numai. Prin alte parti, „sorbonicile”, vechile institute pedagogice cu durata cursurilor de trei ani, s-au dat peste cap tot de trei ori si au devenit universitati. Astfel au aparut centre studentesti la Arad ( acolo parca s-a stabilizat recordul la ADN de 6,41, n-asa ? ), Oradea, Suceava, Bacau, Pitesti, Braila, Galati, Targoviste, Sibiu, Targu Mures, Baia Mare, Constanta. Mi-aduc aminte ca am scris un foileton pe asta tema si am deschis vorba chiar intr-un fel de sedinta a secretarilor stiintifici. Am primit o replica extrem de inteleapta din partea secretarului general la vremea aceea, un profesor de Politehnica posesor de soata profesoara de romana de liceu, care mi-a explicat cu tact ca din prima generatie nu va iesi nimic, nici dintr-a doua, poate-poate dintr-a treia, dar se va schimba compozitia orasului respectiv si se va aseza in timp altfel lumea de-acolo. Nu imediat, dar peste putin i-am dat perfecta dreptate.
Acum, asta cu procentul de aproape zero persoane provenite din rural in compozitia sociala a unei universitati nu trebuie sa ne chiar sperie. Cine mai sade la tara si ce mai inseamna astazi „taran” ? In afara de Cioclos sau Bleaga, care nu vor scapa niciodata de acest damf. Si parca nu am sti cu totii ca suntem patria suprarealismului si a absurdului, nu numai venite pe filiera Caragiale-Ionesco-Tzara, ci direct din folclor, de dincolo de snoava, de sub basm, din substratul indo-european si oriental, balcanic si bizantin etc. Asta fie ca suntem cu buletin de Bucuresti, de Pomarla, de Cluj, de Bolintin sau de Cimisoara. Vrem sa ne arate lumea cu destul si atunci cand nu ne ia la ochi decat ca pe o ciudatenie devenim ironic-compatimitori si aiurit-consolatori. „Trei maimute-n cinci copaci”, citat din Sorescu. Ca acest individe ca un guvide, Rages Pocban -”Orhidel”, care este un personaj gogolian – vorba vine, el coboara din „Urzica”, dar isi are etimonul in „Mantaua” ! A avut si el douazeci de secunde de glorie, era cat pe-aci sa fie uns politic, caci nu are vreo meserie de acest gen, peste Tembeliziune si a fost respins. Se simte, sarmanul, indreptatit sa ocupe scena, s-a intromisionat si-n cutare comitie de alegere de lozinca.
Dar, desi ne caciulim la toate fabricile de zemuri si de comp(l)oturi infundate din capitalele cele mai insorite, facem tot ceea ce stim in batatura noastra adumbrita intre otetari, salcami si perje. Luam formele de cozonac ale cui ni le da mai ieftin si le umplem cu drojdia lanceda dimprejurul neamurilor apropiate. Neamurilor proaste apropiate, gusathe, nu imsate ! Iar institutiile bastinoase, de la Administratia prezidentala, curtea cu juri, casami-uri si alte ong-uri ratacite si capiate ca Bisisica, precum si alte baloane de sopon sunt umplute cu excrescente inutile, cu vipi de vipla si cu vipe de hartie creponata. Care sed pe scaun cu scufie de dovleac scobit, ard gazul, pun muraturi si ocupa locul ani in sir, mai abitir decat in vechea nomenclatura. Indiferent de talia inteligentei, de varsta, de religie sau de sex. Ca amu sexul este masculin, feminin si neutru, se acorda in gen si ucaz !
Ridicole creaturi ! Parodii umanoide ! Fosti si actuali securici ce se silesc sa poarte gulere scrobite din cele roase si intoarse ale vechilor camesoaie verzi si kaki din perioada insalubra devin peste noapte pescuitori la copca intelighentei cu tignafes si cu speteaza. Bobita, baietul cu nume si cu facies de caine de stransura, plodul fratilor barmani cu acelasi nume, devalizatori de banci si de ospeluri, tine prelectiuni poporane de morala scartainda. Ca si un oarecare Burdujan sau Burduja, nume de urticarie, alta jigodie de a trantit o chestie extrem de viteaza : „si astia au schimbat ministrii finantelor anual, ca pe ciorapi”. Va dati seama ce-i la astia acasa ?
Si apropopo de finansa : servitorii inteleg eu ca defileaza pentru patronii lor, care nu platesc neam asigurarile social-culturalo-medicinale. De-aia ies in piata, la taraba. Fata de toate pocnitorile astea teleghidate anunt ca noua, la stat, ni s-a umflat aluatul, sac din Isarlac ! Nu cu mult, cu vreo pa’su de smochine ! E adevarat ca nu se simtaste fiindca martafoii astia au ridicat ei insisi pretaluirea untului si a cartofului fierbinte, gata pentru piureu. Sa le fie de cap ! Si pajura sa-i ciuguleasca !
