AcasăEditorialStop cadruCONFUNDÂND  ZGOMOTELE

CONFUNDÂND  ZGOMOTELE

 

Revin, persist și semnez: ideea cu fata aia din Bălți este o bâtă în baltă de toată stupizenia, o năclăială mentală. Bineînțeles, totu-i o glumă, proastă, totuși Glumă și nu de Kundera. Apropo, când cehul amintit a primit naționalitatea franceză, în aceeași seară la televizor a fost anunțat și prezentat de Jack Lang, ministrul culturii de la acea oră și din acea țară nu prea îndepărtată. Nu de-alde Rîmeș. Acușica, influențăriță este și una care declară că nu a cetit în viața ei nicio carte, absolut niciuna și care a strâns milioane de laicuri. De ce nu s-or fi gândit la aia? Ce să spună Rîmeș și cui să i se adreseze? Sigur, e bine că sunt și amărâți de-ăștia care aud despre, dar doar cu asta rămân. Ce știu ăia din Poiana lui Iocan despre Iorga? Că are doi creieri, ce, au cetit vreun rând? Sigur că nici pe Chirilă, Pellea sau MManole nu-i ducea capul mai mult, dar măcar o puneai pe Nadia !

Oameni inteligenţi care să educe poporul măcar prin divertisment, nexam. Prosteveul, cel mai ridicol post trash de televizie, ăl de a stricat Limba Română printr-o amărâtă de prezentatoare, ăl de-a pocit gustul pentru teatru, pentru film, a strâmbat limbagiul sportivist, ăl de a propus otova numai programe copiate s-a dovedit ţinut de un terchea-berchea care a driblat şi ăsta statutul, status-quo-ul ! Un prostuţ de operatorache de Sahia ! Alo, am o rugăminte : Sahia nu-i de râs, nici studioul, nici măcar autorele ! Şi nu mă refer numai la „Uzina vie”, care nu e egalată azi, mă rog, ca intrigă, fiindcă toţi corporatiştii ăştia tot slugi sunt, sau la „Revoltă în port”, ci la „Moartea înghiţitorului de săbii” ! Şi la Sahia a lucrat  Mircea Săucan, în casa cărora ( adică plus foarte simpatica Zsuzsa ! ) am adăstat înşurubat şi pe şanuri nopţi în şir. Au ajuns acum să facă proiecții și analize politice şi turnătorii, precum și toţi „ziaricii” – cum le zice prietenul Răzvan Boanchiş – specializaţi în numărat de cornere și în dat în nas, gât și urechi la comandă ! Care n-au nici vreo şcoală ! Talentul e bun, trăieşti din muşchii lui o vreme, o plachetă, două, dar îţi trebuie şcoală, lectură dirijată sau mediu. Toţi îl citează pe Nenea Iancu de se lăuda cu ale lui patru clase, dar era prieten cu Eminescu, şedea în fotel la Junimea, ştia Limba Română până la virgulă ! Şi era puţin geniu !

Vorbeam cu niscai oameni politici prin anii ’90 şi-i întrebam nedumerit de ce înlocuiesc chiar totul şi inventează panglici de hârtie creponată ? „Fiindcă e nevoie de fețe noi, noi oameni de afaceri, noi patroni de presă, noi milionari, noi miniştri.Noi, nu voi”. Bine, bre, dar din bişniţari de gang ? Vreţi Dreapta ? Păi, Dreapta înseamnă ordine, „diciuplină”, tradiţie şi nedepăşirea condiţiei iniţiale, printre altele. Dipsomanul Naţional cârâia cu dinţi de viplă că vrea musai asta… păi, stai în banca ta, de la ţară, de la Medgidia sau de la Basarabi, cum de ţi-ai făcut bulentin de Bucale ? Nenorocitule, norocosule, chiar şi aşa, poţi bâltâcâi o Dreaptă prin fete de femei de serviciu, fete de securachi de ambasadă, foste dansatoare la bară şi absolvente de Drept la Spiru Maiorescu ? Clasa politicoidală trebuie ştearsă şi refăcută, nu readăugită şi nicidecum transformată, căci doar vreo cinci, şase la sută din ea merită ! Dacă merită. Şi nu o transformi cu breicniuzuri pe serviciul de masă al adversarului ! Nu, doar cu şcoală, şi începând cu clasa întâi, mă rog, zero ! Școală serioasă, cu program și programă, cu ore de cincizeci de minute, cu cuore, nu cu otuzbirul și cu ședințe cu părinții pe whatsapp, cu materii principale și dexterități, nu cu diplome cumpărate. Școală, dar nu de informații sau spârcâială de-aia de senesupeuri.

Vorbeam tot pe-atunci cu foști amici și chiar foști colegi care deveniseră șefi de gazetă și care considerau că pagina de cultură trebuie să conțină doar programul teatrelor, cinematografelor și ăl de teve. Da, pe vremea aia chiar existau teatre, cinematografe și oarecum și televiziune. Nenormată, cu emisiuni interminabile, copilărești, poate rudimentare, dar măcar necopiate după toate formatele altora. Existau și cronicari de meserie, acum oricine poate scrie orice pe blogul personel. Nici asta n-ar fi rău, cultura de top și de hit ne macină Timpul și nervii, dar are și dânsa palierele ei. Văzuseră și colegii ăștia ai mei Pariscopul, Lapariscopul de scuză mijloacele de formare și de performare. Revista Teatru, înfințată în 1956, avea în colegiul de redacție pe Camil Petrescu, Lucia Demetrius, Baranga, Vraca, Beligan, colaborau Tudor Vianu, G.Ciprian, Horia Lovinescu, Doinaș, I.D.Sîrbu, Lucia Sturdza-Bulandra,  Finteșteanu etc. După cum se poate vedea nici picior de-alde Rîmeș.

author avatar
Nicolae Iliescu
491 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger