Intrarea Europa, ca orice intrare sau fundatura, presupune tunderea excrescentelor proprii si inlocuirea acestora cu butasi artificiali dupa standardele internationale.
Un bun prieten ungur, care m-a si editat cu cateva volume de publicistica (va spuneam ca sunt si dintr-alde de-astia, nu numai lichele!) mi-a spus ca imediat ce au pus piciorul in UE li s-a cerut sa inchida ceea ce aveau si ei mai de soi. Caci trebuie sa ne amintim cum ca Ungaria si RDG erau tarabele de lux ale slagarului socialist! Ce stia omul mediu despre maghiari? Ca fac vestitele autobuze Ikarusz (pronunta “Icorus”!), sapunurile Caola, Vegheta, ca si sarbii, si ca indoapa gaste. Dintre toate au fost lasati sa se ocupe de gaste, ca nu degeaba citeam cand eram mic, in colectia “traistuta cu povesti”, despre Mateias Gascarul si despre Bobocel! Sa ne intelejem, no dara, pentru Est si pentru alte terte piete de desfacere, ca doar nu pentru Franta, celebra in foie gras!
Ei, vecinii nostri, patrunsesera in antreu si pasisera pe covorul rosu cu fix trei ani inaintea noastra si a bulgarilor. Asa s-a intamplat peste tot, si la noi, si la voi si la altii mai simandicosi. Ca veteran ochelarist pociu a ma intreba unde sunt ramele Row si lentilele Zeiss? Sigur ca marfa (nu Marfa Petrovna, ci obectele de vanzare!) era, poate, de mai putina buna calitate decat ale din “lumea libera” de pe atunci, dar erau si unele macar egale! Insa asa dupa cum RDG-ul a fost literalmente inghitit de RFG, cu fulgi cu tot, asa tot Estul s-a vandut pe mai nimic Vestului. Acum o zi, doua, cinci, opt taman ce se anunta ca Malev, compania aviatica maghiara, si-a incetat existenta! Sau a fost obligata sa. Oameni buni, inche din 1990, in foiletoanele mele liberate de o oarecare autocenzura, scriam cum ca acest capitalism pe care-l incercam noi cu osardie este un fel de Caritas si ca Piata Comuna, ca nu era UE – nu se inventase nici macar ecu-ul, scudul, la plural scuzi, prima moneda evropeana – este un alt soi de CAER. Nu mai e vremea complexelor militar-industriale, ci a complexelor economice specializate. Precum si a complexelor de tara mijlocie-mica. Adeca, mai pe neintelegerea noilor generatii, planul lui Emil Borisovici Valev!
S-au opintitara talienii cu milioanele in ulita si nu au putut a-l scoate pe zevzecul de Berlusca, a fost nevoie de-o noapte de reflectie si de notare slaba a Evropii si respectivul s-a pomenit degrab aruncat ca o masea stricata! Se zice ca adevarata democratie sade in hartia aia pe care o impaturesti si o arunci in urna, dar pe langa faptul ca niciodata nu iese cine vrei tu, al de castiga trebuie sa placa si la Noua Poarta, care se pare ca sa daschide la Bruxelles, orasul verzei cu acelasi re-nume! Nu ati vazutara cat de ridicol a iesit cel mai catastrofal gestionar al lui Empire, unul, Gica Tufis, care intai a fost anuntat si pe urma i s-au numarat votarile anulate, timp de vreo luna incheiata ! Luna albiturilor!
Asta-i realitatea netrucata de tembeliziuni, asta-i adevarul care ne zburleste parul, am fost mereu sub vremi si vremurile iarasi ne-au acoperit cu o plapuma de habitudini, legi si edicte de cantilerie imperiala. Plus metehnele locale simpatice si ancilare. Statele dimprejur au fost mereu mai vocale si s-au otarat la noi cand ne era lumea mai draga. Noi, condusi mai mereu de personaje, rareori de personalitati, am urmat destinul specific regiunii. Ce ni se cere, aia facem, ba mai si punem de la noi, ca sa ne mentie aia in fonctie. Asa s-a fost schimbat, ca pampersii, baietasul asta de la gubern, asa ne pliem si noi la Bologna – orisicatusi de putin, cea mai veche universitate! – si acusica la clasa pregatitoare de gradinita. Pe cand predam, se inventasera profesorii la clasele unu-patru, cu specializari multiple, se vorbea despre multimi, chestii, socoteli. Acum apare clasa zero, care suna ca si cresterea zero, o imbecilitate lingvistica. Dar si o aiureala geografica, fiindca sunt catune care nu poseda nici macar cladirea numita scoala, obligi copchiii sa mearga pe jos kilometri intregi. Clasa zero in scoli care nu exista! Clasa zero intr-o tara care nu mai aduna ideea de scoala in niciun domeniu, in nicio specializare. Suprarealism cosmetic, aidoma desfasurarii de vorbe (se vede ca teveurile nu au subiecte de discutiune) si de forte prilejuit de banala drama casnica a unui sofer si a unei coafeze. Am trecut, fortat de imprejurari, pe la blocul Perla in seara cu pricina si am vazut o cireada de salvari. Pentru maica-mea, dupa o ora jumate, a trebuit sa anulez comanda si sa apelez la Puls, care a venit, contra cost, in trei minute! In tara asta ce sa mai reformezi?
