Nu va speriati ca nu tine de semanticieni sau de noua critica franceza, chestii cu naratorul si cu vocile din proza, nuuu, e muult mai simplu, se refera la vorbetii de ultima ora si de ultima ploaie care se iau si ei in sama! O sama de natafleti tristi, care fac tumbe verbale in serile televidate.
Toate emisiile televizate au fost mereu un prilej de captare a atentiei si de legitimare a existentei. Persoanele publice au umplut locurile respective fiind simpli actanti ai unei scenete scrise dinainte. De douazeci si ceva de ani noi tot batem pasul pe loc si nu putem iesi din cliseele confortabile in care ne-am asezat. O singura rafinare a dihotomiei si a dihoniei dintre sectoarele bugetar si privat – ce abordare plastica demna de un caricaturist idiot de la o gazeta de perete din perioada stalinista a fost aceea a unui om supraponderal cocotat in spinarea unui manechin anorexic! – incepe sa apara de catva timp in media, si anume decelarea afacerilor cu statul. Ceea ce este iarasi o copilarie, caci absolut nimeni din Romania nu s-a imbogatit si altfel decat facand afaceri cu statul! S-a mostenit vreo avere, ceva? Si alea trase pe nas, mai mult sau mai putin corect, tot prin stat s-au rasfirat. Pana in prezent o societate naturala nu a pornit inca in spatiul nostru mioritic si implicit nu e de gasit niciuna din formele impuse sau asumate pe nemestecate. Orice anonim incartiruit in vreun post cu privire catre public isi face ochii rotunzi, mistuie inteligenta cu paine si sare si sare din acvariul intunericului insurubandu-se direct in luminile rampei. Bunaoara, un nimeni ca Proastahagi sau asa ceva, se da la beregata lui alde Buzura ca nu a fost bun la FCR, antemergatorul lui ICR. Dar stiti cine l-a trimis pe tat-su astuia, un mic asistent de italiana, la Italia? Taman Augustin Buzura! Facerea de bine nu se iarta niciodata! Sau alt imbecil, fiul neterminat al lui Paleogolu (macar taticul astuia, si ala poleit cu vant, stia sa sada pe scaun si sa dea „buna ziua”, atat!) rasare sugubat-lombrozian in discutie, intrerupandu-si convorbitorii. Sau alt prelins din neant, fara scoala terminata, Franariu, tot baiet de prefesor de noduri la burlane, tot nime-n drum si ala, latra despre copy-paste. Ca sa nu mai vorbim despre Mereuigureanu, cica spoicialist in isterie, un prost silitor de altminteri, cum l-am mai caracterizat! Specialist in tingiri si in monede descoperite in vitrina muzeului primariei!
Cea mai mare iluzie in care se leagana bietii „ziarici” (apud R. Boanchis ) este ca pot primi grade la vechime! I-am auzit pe multi si pe multe, Nasul, unul, Marian, toapa de Draglojdescu, precum si alti complexati, cum ca ar avea douaj de ani in presa! Si? Nu am citit inca vreun articul cu cap si coada al astora, pot sa aiba ei si o suta sau doi-douazeci, ca la priza, tot niminea raman! Ma rog, unii dintre!
Nu exista oameni politici, caci nu sunt scoli adevarate de asa ceva, nu exista oameni de televiziune, caci iarasi nu sunt scoli de asa ceva. Daca si Capatos preda undeva sau daca si Mandruta sau chiar Beregleanu sunt prefesori, ne-am lamurit. D. Negru nu o fi si el? Radem de imbecilitatea cu solzi a clasei politice (am zarit undeva un titlu, Gigantii politicii, dupa care venea verbul! Micii giganti din Parcul Cutezatorii, poate!) evidenta cu asupra de masura in 90% din cazuri, dar nu vedem si imbecilitatea sticloasa, pe multe spatii, a clasei „media”! Aparitia seara de seara demonetizeaza, nu-si dau seama copchiii astia si hermeneutii de pripas prezenti pe toate canalele? As mai avea ceva de adaugat: incrancenarea neplacuta si orgoliul mascat par interesate, nu interesante! Analistii astia primesc ceva pentru evolutiile lor silnice si zilnice? Sau si le platesc, cum se procedeaza la mari ziare din Occident? Si ce rost au ei, ce decripteaza, sunt calificati pentru asta, stiu a citi donele, cartile, sub-cartile politicii? Sinceramente, cel mai cu haz pare a fi, atunci cand il cheama cate unul, Mircea Dinescu, fara multa bibliografie, dar la objet. Ca sa nu mai vorbesc despre Mircea Badea, care nu cerseste glorie la pahar, dar are mereu vorbele cu el. „Curtoazia sinecuristilor adepti ai lui Epicur”, pardon, a fost antologica, monsericule!
La final, remarc ciudatenia tuturor prezentatorilor, dar mai ales de meteo, care se prezanteaza, de parca ar iesi si astia vreodata din anonimat, apoi ticurile verbale, „pe cale de consecinta”, „doamnelor si domnilor”, „vorbim despre”, plus dezacordurile „in studiourile Realitatea TV” de ce nu „Realitatii”, ca asa e genitiv-dativul?
