Cina romantica

Cina romantica este un tic de neam prost patruns in vocabularul V.D.T.V.-istic. Fireste, asa ceva chiar exista si este un fel de ritual de seductie, tinand cont si de faptul ca ambele centre – al foamei si al sexualitatii – se afla apropiate unul de altul in creierasul nostrum! Asadar, cina romantioasa are si valoare „terapeutica”, dar se executa cu calm si cu eleganta neprefacuta, nu cu sarmale cu jumari, cu carnati umpluti cu mana si cu tot ce s-a mai gasit prin rarunchii porcinei, precum si cu plachie de crap fitofag! Pana si in Evul de Mijloc se manca greu, cu destele, in farfurii scobite in paine, fara furculision, descoperit, doar cu doua cracane, la Venetia cea falnica, dar se manca vartos. Vedetele noastre, incaltate la prima generatie (mai toate refuza a-si numi parintii ca sa nu se bage de seama astigmatismul provenientei din oraselele de dependinta) isi dau aere si se protapesc pe micul ecran macinandu-ne nervii. Aceste amarate fiinte mediatizate se cred si ele ceva, ba mai cred ca le si asculta cineva, ca vorba lor are vreo cadere oarecare. Mai scriu si carti zornaind si bajbaind cu festila mintii lor printr-o lume care nu le apartine.

Dupa eliberarea neconditionata din 1990 s-au dat la o parte baierele bunului simt si barierele masurii, fiecare dorindu-si sa traiasca viata pe care si-a visat-o si de care nu avusese parte pana atunci. In acea vreme, de va mai amintiti, elevii isi alegeau profesorii, femeile de serviciu directorii, ospatarii sefii de sala, chiar si cititorii acordau incredere unor condeieri ai clipei. Nu conta decat ceea ce ai facut in ultimii cinci ani, potrivit unui retardat specializat in fapte diverse si in transport de naturi decedate, restul se stergea din viata ta, oriunde te-ai fi aflat. Si, mai ales, oricine putea fi orice, ca doar era libertate! La modusul ideal, chiar asa este, toti suntem o apa si un pamant, dar societatea alege, te aseaza unde ti-e locul – si cred ca a inceput sa se observe asta, desi mai avem inca vreo cincizeci de ani pana la un echilibru cat de cat.

Multe metehne noi si vechi am inceput a adapta sau a invesmanta dupa aceasta rotire a masei finantiare si a daschiderii piatetelor de desfacere de produse cat mai expirate. Printre ele, opulenta de om sarac, de om nedus prin lume si cam redus mental, facut doar sa apuce, sa aiba, sa etaleze gratare patriei, asa dupa cum executa Intreprinderea Balanta Sibiu cantare Romaniei, sa aiba ce n-a avut si sa se mire de ce l-a gasit! Sarbatorile au devenit incetul cu incetul prilej de etalare bolnavicioasa si prosteasca in loc sa redevina, la liber, prilej de smerenie, cainta, liniste sufleteasca, solidaritate zambicioasa. „Intelectuali” de servieta si de aport, buni pentru un parter de coafeze, educatoare, merceologi si prefesori cu masterate la scoala superioara de la distanta, chiar moderatorasi de tocsaie de apa de ploaie care vorbesc inecat si cu pauze, sa para mai enteresanti, vin si ne explica sozul prin interiorul gnozei de birt. Actorasi de duceau tava, „corp ansamblu”, dupa vechiul nomenclator sau lumpeni din diverse brigazi artistice de agitatie psihomotorie dau in clocot cu bancuri rasuflate si se schimonosesc in rafale pe stecla tembelizorului. Apoi, se lafaie ca sa spele serile celebrele cantece popularoase, stricate si ele la ghiers de natangii interpreti care se cred si culegatori-vanatori de boabe de folclor nealterat. Spre sfarsit vine cohorta de gospodari ce se unduieste somnambulic si denunta retete cat mai banale umplute cu zeama arborescenta din ciorchini stafiditi si din bucurii rancede, zeama lunga facuta din punga, pateu din cutie si nu de artizan, pita plina de resturi – italienii astia, geniali de neamul lor, nimic de zis, au imbolnavit lumea cu saracia aia ajunsa acum la mare cinste! Iar la sfarsit, sfarsit de tot, apare Zorro, care ne invata ca in loc sa ne spalam pe dinti, e bine sa mestecam guma, alta inventie rahitica, alt prunc al vremii, americanesc de aceasta data!

Si asa se schimba deprinderile. De ce sa ne mai spalam, cand cutare dezodorificant antiperspicacitrant tine 48 sau 72 de ore? In copilarie, doctorul dermatolog ma invata sa folosesc bromocetul sau sapunul de sulf sau al de casa, facut de bunici! Pe atunci scalp aveau doar indienii din Winetou, foarfecele nu era foarfec si nici scutecele, scutec. Singurele filme la care ma uit acum descriu o societate imobila, tracasata de incizii criminale shakespeariene sau art deco. Adeca Midsomer si Poirot. Dar si astea sunt intrerupte de reclame contondente si nestavilite. Le-am notat pe cele de ieri: un produs bun pentru iritatiile vaginale, doua de epilare, o marca de tampoane, un medicament pentru eradicarea ciupercii piciorului, un laxativ, pentru ca diareea sa nu cumva sa-ti strice ziua, si in fine unul pentru afectiuni gastrice si pentru un colon iritabil! Ăsta trai, neneaca, nimic de zis!

author avatar
Nicolae Iliescu
488 afisari
Zenville

Ultimele știri

Incident la metrou, în Capitală! Metrorex: „A fost raportată o urgență medicală”

Un incident a avut loc, vineri, la metrou, în București, circulaţia trenurilor fiind afectată temporar între Râul Doamnei şi Romancierilor, pe firul 1. S-a...

Umblă magazinele cu puiul vopsit? Cum putem verifica, la vitrină, dacă produsul a fost crescut natural

Aproape că s-a declanşat un scandal naţional după ce Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), Horia Constantinescu, a avertizat într-un mesaj transmis miercuri...
proger